Apa , darul divin...( I )

Canalul Regal (La Acequia Real), care a fost construit de Muhammad I, (secolul XIII) a permis aducerea apei din Darro; apa era înmagazinată în bazine( albercones) în Generalife și distribuită cu inteligență, printr-un întreg sistem de irigații în grădini, palate și întreaga cetate.
Iată ce spune în cartea sa Th.Gautier:

”Apele ajung în grădini pe un fel de rampă foarte înclinată, mărginită de ziduri groase ca niște parapete, ce susțin canalele făcute din țigle mari și scobite, prin care apele curg repezi sub cerul liber, susurând pline de veselie și de viață. La fiecare palier, din mijlocul unor mici bazine, țâșnesc jeturi îmbelșugate de apă ce-și înalță egreta de cristal până în frunzișul des al pădurii de leandru, ale cărei ramuri se încrucișează deasupra lor. Din munte șiroiesc ape de pretutindeni; la fiecare pas țâșnește un izvor și tot timpul auzi cum murmură lângă tine o undă ce-și schimbă drumul ca să meargă să alimenteze o fântână sau să aducă răcoarea la ră dăcina vreunui arbore...”

Arabii au ridicat arta irigației la cel mai înalt nivel; lucrările hidraulice pun în evidență o civilizație foarte avansată. Aceste lucrări rezistă și azi și numai datorită lor Granada este paradisul Spaniei...Arcadia

Și eu am trecut pe aici...
Janina , Jurnal, 2008

Peisajul vazut din foișor(Generalife)

Note de lectură - 3 -
Th.Gautier : Călătorie în Spania

”Din foișorul de la Generalife se vede clar configurația Alhambrei, cu centura sa de turnuri roșietice,(...) cu zidurile ce urcă și coboară, urmărind ondulațiile muntelui. Palatul lui Carol Quintul, pe care nu-l vezi de la marginea orașului, desenează, pe coastele de damasc ale Sierrei-Nevada, silueta puternică și pătrată, pe care soarele o  aurește cu o rază blândă. Clopotnița de la Sfânta Maria își profilează silueta creștină pe deasupra crenelurilor maure”.

Câțiva chiparoși își întind, peste crăpăturile zidurilor, negrele lor frunze, ca niște suspine, în mijlocul azurului, precum un gând trist în bucuria unei sărbători. Povârnișurile colinei ce coboară spre Darro și spre râpa los Molinos se pierd sub un ocean de verdeață. Este una dintre cele mai frumoase priveliști pe care ți le-ai putea închipui vreodată.

De cealaltă parte,ca pentru a contrasta cu prospețimea acestor locuri,se înalță un munte arid,pârjolit, roșietic, colorat în tonuri de ocru și de pământ de Sienna, ce se numește ”Silla del Moro”,din pricina câtorva ruine pe care le are în vârf.

Acesta este locul de unde regele Boabdil privea cum călăreții arabi luptau în Vega împotriva cavalerilor creștini. Amintirea maurilor este mereu vie în Granada. Ai zice că ieri au părăsit orașul și, dacă te gândești la ceea ce a rămas de la ei, e o adevărată pierdere că au lăsat aceste meleaguri.”

***
Silla del Moro (Jilțul maurului) a fost o construcție de pază și de apărare pentru Generalife și grădinile sale într-un sector important de distribuire a apei din Acequia Real pentru toată Alhambra (n.a)

Alhambra văzută de pe Silla del Moro

Sursa fotografiilor: internet

Generalife

Note de lectură - (2) -
Th.Gautier: Generalife
(continuare)

  
” După un sfert de oră de mers ajungi la Generalife, ce nu-i decât la casa de campo , pavilionul campestru al Alhambrei. Exteriorul este cel al tuturor construcțiilor orientale, este foarte simplu: niște ziduri mari fără ferstre, ce susțin o terasă cu o galerie în arcade, totul dominat de un mic foișor modern. (...)”

”Adevăratul farmec al pavilionului Generalife este dat însă de grădinile și de apele sale. Pe întreaga lungime a incintei se află un canal îmbrăcat în marmură, ce-și rostogolește apele-i îmbelșugate și repezi sub un șir de arcade formate din frunzele unor arbori de tisă, răsuciți și tăiați în chip ciudat. 
Pe fiecare mal sunt plantați portocali și chiparăși; sub un chiparos, de o monstruoasă grosime și a cărui vârstă urcă până în vremea maurilor, favorita lui Boabdil, dacă e să dăm crezare legendei, a dovedit adeseori că lacătele și zăbrelele sunt o slabă pază a virtuții sultanelor ”... 

Curtea cu chiparos a sultanei

Drumul spre Generalife

Note de lectură:
”Generalife”(Th.Gautier ) 

 ”Generalife este situat la mică depărare de Alhambra, pe un vârf ce face parte din același munte. Până acolo se merge pe un drum, ce întretaie râpa los Molinos, mărginit de smochini cu frunze uriașe și lucioase, de stejari verzi, de arbuști de fistic, de leandri și de tot felul de copaci floriferi de-o neînchipuită vigoare. Pământul pe care pășești este făcut dintr-un nisip galben, îmbibat cu apă, de o neobișnuită fecunditate.Nimic nu e mai încântător decât să mergi pe acest drum ce-i atât de plin de verdeață și de flori și atât de înmiresmat de parfumul plantelor aromatice, încât pare tăiat dintr-o pădure virgină din America. Vița de vie răsare din crăpăturile zidurilor și își atârnă de crengi cârceii fantastici și ramurile sale croite precum niște ornamente arabe; plantele de aloes își deschid evantaiele de lame azurii, iar portocalul își răsucește trunchiul noduros și se agață cu rădăcinile de marginea râpelor. Totul înflorește și se dezvoltă în deplină libertate, într-o dezordine plină de farmec. ”

Palatul Generalife...

Note de lectură:

Washington Irwing:”Povestiri din  Alhambra”
 

”Pe deasupra Alhambrei, în inima muntelui, între grădini pline de arbori și somptuoase terase, se ridică turnurile înalte și zidurile albe ale palatului Generalife, palat de vis și de amintire. Mai cresc și acum, aici, celebrii chiparoși din timpul maurilor, sădiți, după cum spune legenda, de Boabdil și sultana sa. 
Și tot aici se mai păstrează portretele multora dintre cei care au luat parte la drama  Reconquistei: Fernando și Isabel, Ponce de Leon, neînfricatul marchiz de Cadiz și Garcilaso de la Vega, cel care l-ar fi ucis, intr-o încleștare pe viață și pe moarte, pe vestitul maur Tarfe. Pe unul dintre pereți, se află chipul unui maur despre care mult timp s-a crezut că ar fi al nefericitului Boabdil, dar car se pare că este al regelui Aben Hud, cel din care coboară principii de Almeria. Unul dintre acești principi a trecut sub steagul Regilor Catolici la sfârșitul Reconquistei  și s-a numit de atunci don Pedro de Granada Venegas...
(...)

Cu toate acestea, aici se află tot ceea ce îi trebuie unui sibarit meridional: fructe, flori, miresme, pavilioane năpădite de verdeață și umbrare de mirt. Aici am petrecut ceasuri de desfătare, însoțit de bătrânul conte descendent din Marele Căpitan...”
(W.Irwing:”Generalife”,op.cit.)
***
Și eu am trecut pe aici...

Janina,2008

Grădinile Alhambrei

Grădinile Alhambrei...”Arcadia”

Grădinile actuale ale Alhambrei sunt o construcție recentă care nu seamănă deloc cu cele din Evul Mediu deși s-a ținut cont să se păstreze ambianța hispano-maură din perioada nasaridă...
La popoarele din antichitate noțiunea de grădină era legată de ideea de paradis, locul supremei fericiri omenești.Această mentalitate i-a determinat mai târziu pe vechii persi să-și denumească grădinile lor”raiuri”.

 Fiecare spațiu, bazin sau spațiu floral este asociat cu o alee umbroasă(camino de sombra), spațiu de confort și protecție împotriva soarelui estival.
 Se încearcă astăzi să se reconstituie după descrieri, desene și gravuri vechi aspectul și spiritul de odinioară al grădinilor arabe.
 Apa, un dar divin, este în final un element estetic important: este o oglindă în care se repetă imaginea palatelor, este o muzică diafană care aduce calmul în sufletul privitorului...

Complexul Alhambra cu grădinile, bazinele și fântânile sale, cu fascinanta sa vegetație mediteraneeană este considerat un adevărat paradis terestru.
A și fost supranumit ”Raiul lui Mahomed” (poate Mahomed Profetul  sau Mahomed al V-lea, inspiratorul și făuritorul lor) ...
Grădinile Alhambrei...Paradisul...Arcadia

Farmecul Alhambrei ( II )

Motto:
”La sede de la belleza está aquí.”
(Washington Irwing, Cuentos de la Alhambra).
 ”Frumusețea este aici”
(n.a)

***
 În primăvara anului 1829 istoricul și scriitorul american Washington Irwing a călătorit  la Sevilla apoi în Granada unde a locuit timp de câteva luni în palatul Alhambra.
Ca scriitor romantic ce se afla, Irwing a încercat să transmită în cartea sa farmecul care se degajă din fiecare colțișor din Alhambra și ne-a lăsat o relatare care, pe lângă faptul că descrie monumentul cu o mare sensibilitate poetică, adună și legendele auzite de la diverși interlocutori cu care a stat de vorbă în timpul șederii sale în Granada.

         ”  El encanto peculiar de este viejo palacio de ensueño es su poder para despertar vagas ensoñaciones y visualizar el pasado, vistiendo así las desnudas realidades con las ilusiones de la memoria y la imaginación. Como me encanta caminar por estas ”vanas sombras”, soy propenso a buscar esas partes de la Alhambra que son más favorables a esta fantasmagoría de la mente, y ninguna lo es más que el Patio de los Leones y sus salas circundantes. Aquí es donde la mano del tiempo ha caído más ha caído más livianamente y las trazas de la elegancia y el esplendor moriscos existen con casi su brillo original.(Washington Irvwing)
(Farmecul deosebit al acestui vechi palat de vis stă în puterea sa de a deștepta vagi reverii și de a vizualiza trecutul, înveșmântând astfel realitățile goale cu iluziile memoriei și ale imaginației. Cum pe mine mă încântă să mă plimb printre aceste ”umbre vane”, sunt înclinat să caut acele locuri din Alhambra care sunt mai favorabile acestei fantasmagorii a minții, și, niciuna nu oferă mai mult decât Curtea Leilor și sălili inconjurătoare.Aici mâna timpului a căzut dar a căzut cu blândețe și urmele eleganței și splendorii maure există cu aproape toată strălucirea sa originară...”
(n.a).

Legendele Alhambrei (II)

Note de lectură:
Washington Irwing ”Povestiri din Alhambra”

”Uriașul vestibul sau portic al intrării este format dintr-un impresionant arc arab,ca o potcoavă,urcând  până la jumătatea turnului.În punctul cel mai de sus al arcului se află sculptată o mână de gigant.În vestibul,în cheia de boltă a porticului, sculptată în același mod se găsește o cheie uriașă. Cei care au pretenția că știu să interpreteze semnele mahomedane susțin că mâna este emblema doctrinei; cele cinci degete reprezintă cele cinci porunci ale crezului islamic: postul, pelerinajul, pomana,  abluțiunea (purificarea prin apă) și lupta împotriva necredincioșilor.Cheia ar fi emblema credinței și a puterii...
Totuși,”fiul legitim al Alhambrei”(don Mateo,călăuza scriitorului ) a dat o altă interpretare acestor semne, mult mai în acord cu credințele poporului de rând, cel care vede ceva misterios în tot ceea ce este arab și multe din superstițiile sale sunt în legătură cu această veche fortăreață musulmană. După cum ne-a explicat Mateo,era un obicei transmis de la cei mai de demult locuitori ai acestul loc, obicei pe care el l-a aflat de la tatăl său și de la bunicul său,  cel care susținea că mâna și cheia reprezentau un mijloc magic de care depindea soarta Alhambrei. Regele maur care a construit Alhambra era un mare vraci. El și-a vândut sufletul diavolului și a pus întreaga fortăreață sub vraja celor două semne De aceea fortăreața a rămas în picioare peste an, sfidând furtunile și cutremurele, în timp ce toate celelalte clădiri maure s-au ruinat și au dispărut. Această vrajă, adaugă tradiția, va mai dura până în clipa când mâna de pe acul exterior se va mișca în jos și va apuca cheia. În acel moment, întreg edificiul se va schimba în pulbere și toate tezaurele ascunse de mauri în zidurile sale vor ieși la lumină...”

Farmecul Alhambrei (I)

Oraș -cetate izolat de lume,Alhambra a fost construită de sultanii nasarizi pentru ase bucura aici e pământ de plăcerile Paradisului.Chiar a fost numită”Raiul lui Mohamed”pentru a aminti de sultanul care a avut cea mai mare contribuție la realizarea acestui paradis terestru.
Vizitatorul care se plimbă prin curțile și grădinile sale,care contemplă uimitoare decorație a sălilor,o minune de delicatețe și fantezie poate să înțeleagă vraja acestui palat plin de legende care păstrează în el întreaga magie și poezie a Orientului.
Am văzut palatul Alhambra .Am privit îndelung sălile împodobite cu filigrane și arabescuri,am trecut prin curțile sale cu fântâni și bazine în care apa cristalină oferă auzului o muzică divină.

Am văzut poemele fixate de misterioasa caligrafie arabă pe pereții încăperilor .
Am văzut și incredibilele cupole stelate cu stalactite, care rivalizează cu firmamentul...
Și am înțeles pe deplin acea zicală populară care afirmă că”nu există mai mare nefericire decât să fi orb în Granada.”

Poetul arab Ibn Zamarak ne-a lăsat următorul îndemn: ”Câtă odihnă pentru ochi! Privește-mă,vizitatorule!Îmi  vei cunoaște ființa dacă îmi privești  frumusețea !

Janina,Jurnal,2008

Legendele Alhambrei (I)

 Legenda Abencerrajilor

La Sala de los Abencerrajes
(gravură ,sec.XIX)

Numele sălii derivă de la numele unei familii de nobili care a fost asasinată de sultanul Boabdill(ultimul sultn al Granadei)pentru a reprima o conspirație împotriva sa.
Nu se stie dacă povestea are un fundament istoric sau este numai o legendă.(n.a)
***
Note de lectură:
1 .
”A existat în Granada o spiță de cavaleri ce se numeau Abencerrajes,floarea întregului regat,pentru că ,prin noblețea lor,buna creștere,spirit și putere îi întreceau pe toți ceilalți;erau foarte stimați de rege și de toți ceilalți cavaleri și admirați chiar și de oamenii de rând...

 ( Hubo en Granada un linaje de caballeros que llamaban los Abencerrajes, que eran flor de todo aquel reino, porque en gentileza de sus personas, buena gracia, disposición y gran esfuerzo hacían ventaja a todos los demás; eran muy estimados del rey y de todos los caballeros, y muy amados y quistos de la gente común.)
 (Anónimo. Historia del Abencerraje y la hermosa Jarifa)(Istoria lui Abencerraje și a frumoasei Jarifa)

2.
”Intre orientali , Abencerrajii ocupau un loc deosebit,mândri de fi descendenți puri din Ben Serah , unul dintre triburile ce mai apropiate Profetului. Ei au prosperat o vreme la Cordoba și se presupune că s-au întors în Granada după căderea califatului occidental.Astfel că aici, în Granada , și-au câștigat renumele istoric ți romantic , formând cel mai mare grup din splendida cavalerie care dădea viață Curții de la Alhambra.”
***
Pe latura opusă Curții Leilor se află Sala Abencerrajilor,
numită astfel după galanții cavaleri de ilustră spiță,care au fost în mod perfid masacrați aici.Există unii care se îndoiesc de adevărul acestei istorii dar umilul nostru însoțitor Mateo ne-a arătat (...) fântâna de marmură albă din centrul sălii în care au fost decapitați.
Ne-a arătat de asemenea niște pete mari roșiatice pe podea, urme de sânge care,după credința populară ,nu se pot șterge niciodată (...)

( En el lado opuesto del Patio de los Leones está la Sala de los Abencerrajes, así llamada por los gallardos caballeros de tan ilustre linaje,que fueron pérfidamente masacrados aquí. Hay quienes dudan de la verdad de esta historia, pero nuestro humilde asistente Mateo señaló (...) la fuente de mármol blanco en el centro de la sala donde habían sido decapitados.
Nos mostró también ciertas amplias manchas rojizas en el pavimento,trazas de la sangre que, según la creencia popular, no pueden ser borradas nunca.(...)
(Washington Irving, Cuentos de la Alhambra

Uciderea Abencerrajilor(gravură ,sec.XIX)

Taza de los Leones (Fântâna Leilor)

La 5 mai 1840 Theophile Gautier pleacă în Spania pe care o descoperise mai  întâi în ”Povestirile din Spania și Italia”ale lui Alfred de Musset și în ”Orientalele” lui Victor Hugo.
Impresiile sale de călătorie se remarcă prin vigoare , prin prospețimea privirii și stilul impecabil.
A descris ca nimeni altul Granada și Alhambra...Aceste descrieri m-au fascinat și am reprodus pe acest blog mai ales acele fragmente descriptive care fixează nu numai spațiul ci și epoca...

  În prezent fântâna centrală din Curtea Leilor este compusă dintr-o cupă(taza) susținută de 12 lei din gura cărora curge apă într-un bazin pe marginea căruia este săpat un poem în arabă . Dar scriitorul Th.Gautier pomenește în descrierea sa de ”cupele”fântânii...Există desene mai vechi care prezintă o fântână cu cupe etajate...

Desen de Jose Segrelles ,pictor și gravor născut la Valencia,Albaida,în 1885.
  ***
Taza de los leones
”Taza de los Leones se bucură în poeziile arabe de o minunată reputație,căci nu există cuvinte de laudă cu care să nu fie copleșite aceste superbe animale;
trebuie să mărturisesc că-i greu să găsești ceva care să semene atât de puțin cu niște lei ca aceste produse ale imaginației africane : labele sunt simpli pari ...
boturile , ca niște dungi transversale , ce vor să reprezinte mustățile , seamănă perfect cu niște boturi de hipopotami;ochii sunt conturați într-un chip foarte primitiv ce amintește de desenele informe ale copiilor.
Cu toate astea cei doisprezece monștri , acceptându-i nu ca lei , ci ca himere și capriciu ornamental , produc dimpreună cu bazinul rotund pe care îl susțin , un efect pitoresc și plin de eleganță , ce te ajută să înțelegi reputația și laudele cuprinse în această inscripție arabă de 80 de versuri de 22 de silabe , gravate pe pereții cupelor în care cad apele din cupa superioară...”

(Th.Gautier ”Voyage en Espagne”)

Curtea Leilor în 1843

(în descrierea lui Th.Gautier) :

”Gravurile  englezești în care este reprezentată Curtea Leilor și alte numeroase schițe și nu ne dau decât o foarte incompletă și falsă imagine a ei , aproape nici una nu redă proporțiile exacte...
Curtea Leilor are o sută douăzeci de picioare lungime și șaptezeci și trei de picioare lățime , iar galeriile ce o înconjoară nu depășesc douăzeci de picioare înălțime.
Sunt formate din o sută douăzeci și opt de coloane de marmură albă aranjate într-o dezordine simetrică , în
grupuri de patru și de trei ; aceste coloane , ale căror capiteluri foarte bogat lucrate mai păstrează încă urme de aur și de culoare , sprijină niște arcuri de-o foarte mare eleganță și de o croială cu totul deosebită.
La intrare vezi în fața ta , alcătuind partea  din spate a paralelogramului , Sala Tribunalului , a cărei boltă reprezintă un monument de artă de-o neprețuită raritate și valoare. ”

”Ea ne înfățișează o serie de picturi arabe , singurele care s-au păstrat până în zilele noastre.Într-una dintre picturi este reprezentată Curtea Leilor cu fântâna ei ușor de recunoscut , dar aurită ; câteva personaje , pe
care vechimea picturii nu-ți permite să le distingi cu claritate  , par  a fi prinse în lupta cu lancea. Altă pictură are drept subiect un sfat al regilor mauri din Granada , cărora li se disting foarte clar burnuzele albe ,capetele măslinii , gura roșie și misterioasele pupile negre.
După cum se spune, aceste picturi sunt făcute pe piele anume pregătită, lipită pe panouri de cedru și dovedesc că maurii nu respectau întotdeauna preceptul din Coran ce interzicea reprezentarea ființei lor însuflețite.”

Alhambra:Sala Ambasadorilor

Sala Ambasadorilor așa cum a descris-o Theophile Gautier:
”Sala Ambasadorilor este una dintre cele mai mari din Alhambra ; ocupă întregul interior al turnului Comares.
Plafonul , din lemn de cedru , ne înfățișează acele combinații matematice atât de familiare arhitecților arabi :toate bucățile sunt tăiate în așa fel încât unghiurile lor să formeze o varietate nesfârșită de desene ; zidurile dispar sub o rețea de ornamente ce-s atât de apropiate unele de altele și atât de strâns înlănțuite încât seamănă cu niște dantele puse unele peste altele . Față de aceste ornamente , arhitectura gotică , cu dantelăria-i de piatră și cu rozasele sale ajurate , nu înseamnă nimic.
Una dintre caracteristicile stilului maur este de a oferi foarte puține părți în relief și foarte puține profiluri .
Toată această ornamentație se desfășoară în plan...e ca un fel de tapiserie executată chiar pe zid.
Se distinge prin următorul element particular : folosirea scrierii ca motiv de decorație;e drept că scrierea arabă cu forma ei încolăcită și misterioasă se potrivește de minune cu această folosință .”

                         (azulejos  și caligrafie)

Alhambra-interioare

 Alhambra-gravură de Adolf Steel(1829-1907)
***
Despre Alhambra am scris și pe alt blog(janina-reverie blogspot.ro). Abordarea era diferită și era intittulată ”Orient în Occident”.
Acum aș vrea să descriu locurile pe care le-am văzut dintr-o perspectivă mai personală, prezentâdu-mi impresiile în lumina lecturilor mele mai vechi, la care am revenit cu uimire și încântare...
***
Interioarele de la Alhambra sunt uimitoare : ferestrele cu jaluzele ajurate (celosias), ușile,  pereții, coloanele,
arcurile interioare, plafoanele din lemn sau bolțile cu ”mocarabes”, decorațiile din plăcuțe ceramice colorate (azulejos), ornamentele florale sau geometrice sau caligrafiile sunt realizate cu o măiestrie și cu o finețe inegalabile.

*** Sala de la Barca
(notă de lectură)
  ”Anticamera sălii Ambasadorilor este vrednică de menirea sa :  îndrăzneala arcadelor, varietatea și frumoasa împletire a arabescurilor, mozaicurile de pe ziduri, lucrătura bolții sale de stuc sculptată precum tavanul unei peșteri pline de stalactite , pictată în azuriu, verde și roșu, culori ce sunt încă vizibile ,formează un ansamblu de o originalitate și de o ciudățenie fermecătoare.
De-o parte și de alta a ușii sunt săpate ...două nișe de marmură albă sculptate cu o nespusă finețe...”

(fragment din descrierea făcută de Theophile Gautier)

Alhambra-Complexul palatin

   Frumosul oraș palatin adăpostea șase palate,două turnuri - palate de dimensiuni mari (Palatul Comarilor și Palatul Leilor) dar și alte turnuri cu destinații diferite...
Unele au dispărut,altele au rămas în ruină.Palatul lui Yusuf a fost demolat și materialele vândute.Și se spune că le întrecea în frumusețe pe toate celelalte.
  El Partal este și el un mic palat din complexul palatin Alhambra.
Este cel mai important dintre edificiile magnaților care locuiau în jurul Palatului Regal în epoca arabă .
Are decorația cea mai veche din Alhambra.A fost numit Partal(Portico)datorită celor cinci arcade care se reflectă în bazinul rectangular din fața lor.

    Yusuf I (1333-1354) a construit la Alhambra Turnul cu vârfuri (Torre de los Picos),Turnul Captivei , Turnul Cadiului , Turnul Comarilor , Poarta Dreptății și Oratoriul din palatul Partal.
    Unele din aceste turnuri sunt și ele adevărate mici palate (Qallahurra) , locuințe amenajate somptuos pentru prințese, pentru câte o favorită, sau ca un loc predilect personal al sultanului.

         Qallahurra nueva de Yusuf .
Este un spațiu încântător lăudat lăudat într-un frumos poem epigrafic aflat în sala principală.
    Dar Palatul Comarilor și Palatul Leilor sunt cele două centre de maxim interes turistic asupra cărora se fixează atenția și admirația gălăgioasă, a vizitatorilor.
    În Palatul Comarilor se află faimosul Salon al Ambasadorilor la care se ajunge traversând o mare anticameră, la fel de frumos decorată ca toate celelalte încăperi ale palatelor, numită , datorită plafonului său, Sala de la Barca...

Arc intrare Sala de la Barca

Janina:Note de călătorie ,2008
***

Alhambra . Palatele arabe

Acum 160 de ani,când scriitorul francez Theophile Gautier vizita Alhambra,aceasta era aproape o ruină.
Păzite superficial de un regiment de soldați,palatele arabe erau victima intemperiilor și a amatorilor de amintiri,francezi sau englezi,care smulgeau de pe pereți frumoasele ”azulejos”...
Autorul ne spune că se pătrundea în ”Patio de los Arrayanes”(Curtea mirților) printr-un coridor situat într-un colț al palatului lui Carol Quintul.
Dar odată ajuns în acest ”patio”,”ți se pare deodată că bagheta magică a unui vrăjitor te-a adus în plin Orient, cu patru sau cinci secole în urmă”.
Astăzi vizitatorii intră în ”Curtea Mirților”prin ”Puerta del Vino”.
Dar sentimentul de surpriză este același:regăsești atmosfera vrăjită a poveștilor din ”O mie una de nopți” și ești uimit și încântat.
În mijlocul curții se află”alberca”,un mare bazin de apă dreptunghiular,mărginit de două șiruri de mirți.
La fiecare capăt se află,simetric,o galerie de coloane zvelte,ce susțin dantelate arcuri maure.Iar sub fiecare galerie există fântâni arteziene,a căror apă se scurge în bazin printr-o rigolă de marmură.
În partea de nord se înalță, plin de măreție ,Turnul Comarilor , ale cărui creneluri își profilează dantelăria roșie pe minunata limpezime a cerului. În acest turn se află minunatul Salon al Ambasadorilor(el Salon de los Embajadores).