”Pe deasupra Alhambrei, în inima muntelui, între grădini pline de arbori și somptuoase terase, se ridică turnurile înalte și zidurile albe ale palatului Generalife, palat de vis și de amintire. Mai cresc și acum, aici, celebrii chiparoși din timpul maurilor, sădiți, după cum spune legenda, de Boabdil și sultana sa.
Și tot aici se mai păstrează portretele multora dintre cei care au luat parte la drama Reconquistei: Fernando și Isabel, Ponce de Leon, neînfricatul marchiz de Cadiz și Garcilaso de la Vega, cel care l-ar fi ucis, intr-o încleștare pe viață și pe moarte, pe vestitul maur Tarfe. Pe unul dintre pereți, se află chipul unui maur despre care mult timp s-a crezut că ar fi al nefericitului Boabdil, dar car se pare că este al regelui Aben Hud, cel din care coboară principii de Almeria. Unul dintre acești principi a trecut sub steagul Regilor Catolici la sfârșitul Reconquistei și s-a numit de atunci don Pedro de Granada Venegas...
(...)
Cu toate acestea, aici se află tot ceea ce îi trebuie unui sibarit meridional: fructe, flori, miresme, pavilioane năpădite de verdeață și umbrare de mirt. Aici am petrecut ceasuri de desfătare, însoțit de bătrânul conte descendent din Marele Căpitan...”
(W.Irwing:”Generalife”,op.cit.)
***
Și eu am trecut pe aici...
Janina,2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu