La Sala de los Abencerrajes
(gravură ,sec.XIX)
Numele sălii derivă de la numele unei familii de nobili care a fost asasinată de sultanul Boabdill(ultimul sultn al Granadei)pentru a reprima o conspirație împotriva sa.
Nu se stie dacă povestea are un fundament istoric sau este numai o legendă.(n.a)
***
Note de lectură:
1 .
”A existat în Granada o spiță de cavaleri ce se numeau Abencerrajes,floarea întregului regat,pentru că ,prin noblețea lor,buna creștere,spirit și putere îi întreceau pe toți ceilalți;erau foarte stimați de rege și de toți ceilalți cavaleri și admirați chiar și de oamenii de rând...
( Hubo en Granada un linaje de caballeros que llamaban los Abencerrajes, que eran flor de todo aquel reino, porque en gentileza de sus personas, buena gracia, disposición y gran esfuerzo hacían ventaja a todos los demás; eran muy estimados del rey y de todos los caballeros, y muy amados y quistos de la gente común.)
(Anónimo. Historia del Abencerraje y la hermosa Jarifa)(Istoria lui Abencerraje și a frumoasei Jarifa)
2.
”Intre orientali , Abencerrajii ocupau un loc deosebit,mândri de fi descendenți puri din Ben Serah , unul dintre triburile ce mai apropiate Profetului. Ei au prosperat o vreme la Cordoba și se presupune că s-au întors în Granada după căderea califatului occidental.Astfel că aici, în Granada , și-au câștigat renumele istoric ți romantic , formând cel mai mare grup din splendida cavalerie care dădea viață Curții de la Alhambra.”
***
Pe latura opusă Curții Leilor se află Sala Abencerrajilor,
numită astfel după galanții cavaleri de ilustră spiță,care au fost în mod perfid masacrați aici.Există unii care se îndoiesc de adevărul acestei istorii dar umilul nostru însoțitor Mateo ne-a arătat (...) fântâna de marmură albă din centrul sălii în care au fost decapitați.
Ne-a arătat de asemenea niște pete mari roșiatice pe podea, urme de sânge care,după credința populară ,nu se pot șterge niciodată (...)
( En el lado opuesto del Patio de los Leones está la Sala de los Abencerrajes, así llamada por los gallardos caballeros de tan ilustre linaje,que fueron pérfidamente masacrados aquí. Hay quienes dudan de la verdad de esta historia, pero nuestro humilde asistente Mateo señaló (...) la fuente de mármol blanco en el centro de la sala donde habían sido decapitados.
Nos mostró también ciertas amplias manchas rojizas en el pavimento,trazas de la sangre que, según la creencia popular, no pueden ser borradas nunca.(...)
(Washington Irving, Cuentos de la Alhambra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu