Din clipa în care m-am lăsat în voia reveriei a sporit curiozitatea mea de a ști și mai multe lucruri despre regii care au construit, reconstruit și înfrumusețat acest palat, simbol al măreției și gustului oriental...Numele lor se află încă în textele caligrafiate grațios pe ziduri; aceste inscripții elogiază forța și permanența dominației maure. Dar câte informații nu s-au pierdut între timp!
Generații după generații, acești mauri (moros) s-au străduit să stăpânească acest ținut andaluz.
Dar descendenții lui Muza și Tarik n-au crezut niciodată că vor fi alungați de pe aceste pământuri și că vor trece prin aceleași strâmtori prin veniseră odinioară, victorioși, străbunii lor...
M-am despărțit cu tristețe de Alhambra gândindu-mă că acest regat maur al Granadei nu a fost decât o vremelnică plantă exotică care nu s-a prins de pământul Spaniei. A rămas aici, doar ca o mărturie a acestei treceri, palatul Alhambra...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu