Alhambra

După ce am vizitat centrul orașului, cu străduțele sale comerciale atât de colorate și înmiresmate,după ce am vizitat Capilla Real și am admirat apusul soarelui pe Alameda,în ziua următoare ne-am îndreptat spre Alhambra.
Nu mai aveam la dispoziție decât două zile ca să vizităm palatele și grădinile,dar aceste două zile pe care le-am petrecut acolo au fost cele mai minunate din viața mea.Două frumoase zile de început de septembrie călduroase ca niște zile de vară...

Palatele arabe din complexul Alhambra diferă mult de castelele din Franța,Germania sau Austria.Nu numai ca dimensiuni ,mobilier sau decorații interioare ci și din punctul de vedere al concepției arhitecturale.Nu au fost construite să dăinuie o veșnicie ,nu există vanitate nici ostentație.
Au fost clădite de un sir de prinți arabi după placul și fantezia lor doar pentru confortul și fericirea lor scurtă și imediată într-o viață repede trecătoare... Deoarece,pentru musulmani,numai Allah este veșnic.
Așa se explică de ce materialele folosite pentru construcție și ornamente sunt extrem de obișnuite și de ieftine:cărămidă,lemn,ipsos și,foarte rar,marmură.
În interior nu vezi decât un sir de săli împodobite cu o foarte mare finețe.
In secolul al XIX-lea intrarea în incinta propriu-zisă se făcea prin Poarta Dreptății,construită de Yusuf Abul Hagiag cam prin 1348.Numele îi vine de la obiceiul musulman de a împărți dreptatea în pragul porților palatelor.