Note de călătorie,note de lectură, amintiri.. ”Et in Arcadia ego”...Și eu am fost în Arcadia. Expresie latină care face referire,prin extensie,la un loc unde ai fost fericit...
sâmbătă, 26 mai 2012
Alhambra -Poarta Dreptații ( I )
Puerta de la Justicia
(detaliu)
Poarta Dreptății este mai degrabă un turn înalt în care este tăiat un arc în formă de potcoavă și care are săpate două simboluri : o cheie și o mână.
Despre aceste simboluri nu am găsit informații în ghidul turistic(cumpărat cu 6 euro de la Pavilionul de Intrare).
Acasă în schimb am găsit câteva referiri în cartea amintită. Citez:
”Cheia este un simbol foarte venerat la arabi din pricina unui verset din Coran,ce începe cu aceste cuvinte:”El
a deschis”,și a mai multor sensuri ermetice;mâna este menită să te ferească de ”ochiul rău”...adică de privirile
răuvoitoare.O veche prezicere spunea că Granada nu va fi cucerită decât atunci când mâna va apuca cheia.”
Era deci un simbol al credinței musulmane și reprezenta puterea de a deschide și închide cerurile.
Mâna era un blazon care figura pe steagurile arabilor andaluzi.Era un talisman purtat de femeile maure din Granada.Se mai crede că cele cinci degete reprezintă cele cinci precepte ale credinței musulmane.
Deși cele două simboluri nu s-au mișcat de la locul lor Granada a fost totuși cucerită iar ultimul sultan ,Boabdil el Chico,părăsind regatul a scos acel suspin istoric,(Suspiro del Moro),cu care a fost botezată o stâncă din Sierra Elvira.
miercuri, 23 mai 2012
Alhambra
După ce am vizitat centrul orașului, cu străduțele sale comerciale atât de colorate și înmiresmate,după ce am vizitat Capilla Real și am admirat apusul soarelui pe Alameda,în ziua următoare ne-am îndreptat spre Alhambra.
Nu mai aveam la dispoziție decât două zile ca să vizităm palatele și grădinile,dar aceste două zile pe care le-am petrecut acolo au fost cele mai minunate din viața mea.Două frumoase zile de început de septembrie călduroase ca niște zile de vară...
Palatele arabe din complexul Alhambra diferă mult de castelele din Franța,Germania sau Austria.Nu numai ca dimensiuni ,mobilier sau decorații interioare ci și din punctul de vedere al concepției arhitecturale.Nu au fost construite să dăinuie o veșnicie ,nu există vanitate nici ostentație.
Au fost clădite de un sir de prinți arabi după placul și fantezia lor doar pentru confortul și fericirea lor scurtă și imediată într-o viață repede trecătoare... Deoarece,pentru musulmani,numai Allah este veșnic.
Așa se explică de ce materialele folosite pentru construcție și ornamente sunt extrem de obișnuite și de ieftine:cărămidă,lemn,ipsos și,foarte rar,marmură.
În interior nu vezi decât un sir de săli împodobite cu o foarte mare finețe.
In secolul al XIX-lea intrarea în incinta propriu-zisă se făcea prin Poarta Dreptății,construită de Yusuf Abul Hagiag cam prin 1348.Numele îi vine de la obiceiul musulman de a împărți dreptatea în pragul porților palatelor.
Nu mai aveam la dispoziție decât două zile ca să vizităm palatele și grădinile,dar aceste două zile pe care le-am petrecut acolo au fost cele mai minunate din viața mea.Două frumoase zile de început de septembrie călduroase ca niște zile de vară...
Palatele arabe din complexul Alhambra diferă mult de castelele din Franța,Germania sau Austria.Nu numai ca dimensiuni ,mobilier sau decorații interioare ci și din punctul de vedere al concepției arhitecturale.Nu au fost construite să dăinuie o veșnicie ,nu există vanitate nici ostentație.
Au fost clădite de un sir de prinți arabi după placul și fantezia lor doar pentru confortul și fericirea lor scurtă și imediată într-o viață repede trecătoare... Deoarece,pentru musulmani,numai Allah este veșnic.
Așa se explică de ce materialele folosite pentru construcție și ornamente sunt extrem de obișnuite și de ieftine:cărămidă,lemn,ipsos și,foarte rar,marmură.
În interior nu vezi decât un sir de săli împodobite cu o foarte mare finețe.
In secolul al XIX-lea intrarea în incinta propriu-zisă se făcea prin Poarta Dreptății,construită de Yusuf Abul Hagiag cam prin 1348.Numele îi vine de la obiceiul musulman de a împărți dreptatea în pragul porților palatelor.
miercuri, 16 mai 2012
Peisaje
Sierra Nevada
Ascensiune pe Mulhacén
(note de lectură)
Descrierea peisajelor,făcută de Don Teofilo,este deosebit de frumoasă și îmi amintește de descrierile lui Mihail Sadoveanu și Calistrat Hogaș.
”La dreapta și la stânga se întindeau,cât vedeai cu ochii,prăpastii fermecătoare,foarte albastre,foarte azurii,foarte vaporoase,variind între o mie cinci sute și două mii de picioare adâncime,diferență care,de altfel nu ne prea neliniștea,câteva duzini de stânjeni în plus sau în minus neschimbând nici într-un fel lucrurile.
Mă trec fiorii când îmi amintesc de o trecătoare,lungă de trei sau patru bătăi de pușcă și lată de două picioare,ce era ca un pod natural aruncat între două genuni”.
În unele locuri,cărarea era atât de îngustă , încât calul de-abia avea loc să-și așeze copita , în timp ce picioarele îmi atârnau fiecare deasupra altui abis.
...
Crestele ce rămăseseră în urmă se desenau ca pe o mare hartă geografică.Vega din Granada și întreaga Andaluzie se desfășurau ca o mare azurie pe a cărei întindere cele câteva puncte albe izbite de razele soarelui semănau cu pânzele unei corăbii.Culmile vecine,pleșuve,despicate și crăpate de sus până jos,îmbrăcau în umbră tente verzi-cenușii,albastre,liliachii și perlate,iar în lumină cele maiicalde și mai ferme tonuri de coajă de portocală,de piele de leu și de aur brun...”
***
Pentru că nu am putut să facem o plimbare prin Parcul Sierra Nevada, ne-am mulțumit să admirăm de departe munții și vârful Veleta de pe terasele palatului Generalife
Sierra Nevada și vârful Veleta
Ascensiune pe Mulhacén
(note de lectură)
Descrierea peisajelor,făcută de Don Teofilo,este deosebit de frumoasă și îmi amintește de descrierile lui Mihail Sadoveanu și Calistrat Hogaș.
”La dreapta și la stânga se întindeau,cât vedeai cu ochii,prăpastii fermecătoare,foarte albastre,foarte azurii,foarte vaporoase,variind între o mie cinci sute și două mii de picioare adâncime,diferență care,de altfel nu ne prea neliniștea,câteva duzini de stânjeni în plus sau în minus neschimbând nici într-un fel lucrurile.
Mă trec fiorii când îmi amintesc de o trecătoare,lungă de trei sau patru bătăi de pușcă și lată de două picioare,ce era ca un pod natural aruncat între două genuni”.
În unele locuri,cărarea era atât de îngustă , încât calul de-abia avea loc să-și așeze copita , în timp ce picioarele îmi atârnau fiecare deasupra altui abis.
...
Crestele ce rămăseseră în urmă se desenau ca pe o mare hartă geografică.Vega din Granada și întreaga Andaluzie se desfășurau ca o mare azurie pe a cărei întindere cele câteva puncte albe izbite de razele soarelui semănau cu pânzele unei corăbii.Culmile vecine,pleșuve,despicate și crăpate de sus până jos,îmbrăcau în umbră tente verzi-cenușii,albastre,liliachii și perlate,iar în lumină cele maiicalde și mai ferme tonuri de coajă de portocală,de piele de leu și de aur brun...”
***
Pentru că nu am putut să facem o plimbare prin Parcul Sierra Nevada, ne-am mulțumit să admirăm de departe munții și vârful Veleta de pe terasele palatului Generalife
Sierra Nevada și vârful Veleta
luni, 14 mai 2012
Ascensiune pe Mulhacén
Mulhacén
Mulhacén este vârful cel mai înalt din peninsula Iberică și face parte din Parcul Național Sierra Nevada.
Numele său vine de la numele sultanului Muley Hacén (pronunția castiliană a numelui Mulay Hassan ,
penultimul monarh nasarid al Granadei ,despre care se spune că a fost înmormântat în acest munte).
***
Mi-aș fi dorit să fac ,dacă nu o ascensiune măcar o plimbare prin apropiere ...
Turiștii care au și timp și bani nu își refuză nimic și sunt deschiși la toate experiențele:vizitarea monumentelor
excursii,mâncăruri și băuturi tradiționale,spectacole...
Totul pentru a surprinde specificul locului vizitat și a avea amintiri...
***
Și în secolul al XIX-lea turismul se făcea temeinic...
Monsieur Théophile (Gautier)și amicul său Eugène nu au renunțat nici în ruptul capului la o ascensiune pe Mulhacén.
Deveniți deja pentru gazdele lor și prietenii acestora Don Teofilo și Don Eugenio,cei doi turiști francezi au
urcat pe munte...
”După ce ne-am satisfăcut curiozitatea cu privire la Granada și la monumentele sale,tot întâlnind la fiecare
capăt de stradă perspectiva Sierrei Nevada,ne-am hotărât să facem cunoștință cu ea mai îndeaproape și să încercăm o ascensiune pe Mulhacén...Romero(călăuza)...își luă sarcina să se ocupe de pregătiri...și să ne aducă a doua zi dimineața, la ora trei, cei patru cai de care aveam nevoie...Proviziile noastre constau din jambon,pui fripți,ciocolată,pâine,lămâi,zahăr și un mare burduf de piele,ce se numește aici ”bota”,plin cu un excelent vin de Val-de Penas.” (Th.Gautier:”Călătorie în Spania”)
***
Mulhacén este vârful cel mai înalt din peninsula Iberică și face parte din Parcul Național Sierra Nevada.
Numele său vine de la numele sultanului Muley Hacén (pronunția castiliană a numelui Mulay Hassan ,
penultimul monarh nasarid al Granadei ,despre care se spune că a fost înmormântat în acest munte).
***
Mi-aș fi dorit să fac ,dacă nu o ascensiune măcar o plimbare prin apropiere ...
Turiștii care au și timp și bani nu își refuză nimic și sunt deschiși la toate experiențele:vizitarea monumentelor
excursii,mâncăruri și băuturi tradiționale,spectacole...
Totul pentru a surprinde specificul locului vizitat și a avea amintiri...
***
Și în secolul al XIX-lea turismul se făcea temeinic...
Monsieur Théophile (Gautier)și amicul său Eugène nu au renunțat nici în ruptul capului la o ascensiune pe Mulhacén.
Deveniți deja pentru gazdele lor și prietenii acestora Don Teofilo și Don Eugenio,cei doi turiști francezi au
urcat pe munte...
”După ce ne-am satisfăcut curiozitatea cu privire la Granada și la monumentele sale,tot întâlnind la fiecare
capăt de stradă perspectiva Sierrei Nevada,ne-am hotărât să facem cunoștință cu ea mai îndeaproape și să încercăm o ascensiune pe Mulhacén...Romero(călăuza)...își luă sarcina să se ocupe de pregătiri...și să ne aducă a doua zi dimineața, la ora trei, cei patru cai de care aveam nevoie...Proviziile noastre constau din jambon,pui fripți,ciocolată,pâine,lămâi,zahăr și un mare burduf de piele,ce se numește aici ”bota”,plin cu un excelent vin de Val-de Penas.” (Th.Gautier:”Călătorie în Spania”)
***
duminică, 6 mai 2012
Sierra Nevada
Sierra Nevada (în spaniolă”lanț înzăpezit”)este un lanț muntos din Andalusia,declarat rezervă a Biosferei în 1996.
Ocupă partea centrală și de sud-est a provinciei Granada și o parte din sud-vestul provinciei Almeria.
O mare parte din el a fost integrat în Parcul Național Sierra Nevada, pentru valorile sale botanice.
Are două vârfuri importante:Mulhacén(3842 m.-cel mai înalt din Penisula Iberică și Veleta(3398 m.)
La poalele sale se află orașul Granada și ceva mai departe orașele Malaga și Almeria.
Fortăreața Alhambra domină câmpia și orașul Granada și de acolo se pot vedea culmile înzăpezite.
Sierra Nevada este o prezență constată a peisajului și putea fi văzută din oricare capăt de stradă.
Steaua zăpezilor (Estrella de las nieves-Plantago nivalis) face parte din flora montană din Sierra Nevada.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)