Inserare pe Alameda

Cu gândul la cartea pe care o citisem cu mult timp în urmă și amintindu-mi vag frumoasele descrieri despre care le vorbisem și celor în compania cărora făceam această călătorie,am mers să luăm o cină frugală la un mic local din centru.
Apoi am plecat grăbiți să admirăm și noi apusul de soare în Alameda. Ne-am așezat pe o bancă și am privit amurgul care cobora încet peste promenadă.
Erau mulți turiști care se plimbau,ascultau muzică sau urmăreau evoluția artiștilor ambulanți.
Am privit Sierra Nevada care părea înveșmântată într-o fabuloasă rochie de seară din mătase ale cărei nuanțe se schimbau din timp în timp.
Treptat aceste culori de vis cu tonuri de albastru,violet și auriu se estompează,apoi se șterg și dispar iar întunericul învăluie crestele mai joase în timp ce lumina apusului scaldă crestele mai înalte...
Silueta de argint a Sierrei continua să scânteieze sub cerul albăstriu,luminată de ultimele raze de soare.

(Janina ,Note de călătorie,2008 )