Inserare pe Alameda

Cu gândul la cartea pe care o citisem cu mult timp în urmă și amintindu-mi vag frumoasele descrieri despre care le vorbisem și celor în compania cărora făceam această călătorie,am mers să luăm o cină frugală la un mic local din centru.
Apoi am plecat grăbiți să admirăm și noi apusul de soare în Alameda. Ne-am așezat pe o bancă și am privit amurgul care cobora încet peste promenadă.
Erau mulți turiști care se plimbau,ascultau muzică sau urmăreau evoluția artiștilor ambulanți.
Am privit Sierra Nevada care părea înveșmântată într-o fabuloasă rochie de seară din mătase ale cărei nuanțe se schimbau din timp în timp.
Treptat aceste culori de vis cu tonuri de albastru,violet și auriu se estompează,apoi se șterg și dispar iar întunericul învăluie crestele mai joase în timp ce lumina apusului scaldă crestele mai înalte...
Silueta de argint a Sierrei continua să scânteieze sub cerul albăstriu,luminată de ultimele raze de soare.

(Janina ,Note de călătorie,2008 )

Apus de soare în Granada

Atardecer en Granada
(notă de lectură)
”Un spectacol pe care popoarele nordice nu și-l pot imagina este Alameda din Granada,în apus de soare:
Sierra Nevada,a cărei creastă dantelată învăluie orașul în ceastă parte,se îmbracă atunci în nuanțe deosebit de frumoase. Toate pantele și toate crestele devin sub razele de lumină de culoare roz,dar de-un roz strălucitor ideal,de basm,argintat,cu tot soiul de irizații și de reflexe de opal,ce-ar face să pară murdare până și cele mai proaspete culori ale unei palete; tonurile perlat-sidefate ,transparențele de rubin,vinișoarele de agat și de aventurină fac să pălească toate giuvaerurile din”O mie una de nopți”.Văile,crevasele,râpele,toate locurile în care nu pătrund razele apusului de soare sunt colorate într-un albastru ce nu-i mai prejos decât azurul cerului și al mării,al pietrelor de safir și de lapislazului...”
(Th.Gautier: ”Călătorie în Spania”)

Admirație

Noă de lectură:

”În mijlocul unui bazin își desfășoară coroana, semănând cu un uriaș rond de flori, un gigant leandru roz, de o incomparabilă frumusețe. În momentul când îl priveam,era o explozie de flori,ca un buchet dintr-un foc de artificii vegetale;era de o prospețime atât de vie și de puternică ,aproape zgomotoasă - dacă acest cuvânt se poate folosi pentru culori - încât până și petalele celui mai roșu trandafir ar părea palide pe lângă el.
Frumoasele-i flori își ridicau capetele , cu tot focul dorinței,spre lumina pură a cerului; nobilele-i frunze , făcute de natură spre a încununa gloria și spălate de stropii de apă ai artezienelor , scânteiau în soare ca niște smaralde.Niciodată nu am văzut un lucru atât de frumos ca acest leandru roz din Generalife.”

(Th.Gautier,Călătorie în Spania”)

***
Nu am văzut acel minunat leandru roz.Poate că nu a rezistat atâta timp.Dar am văzut alții la fel minunați...
Dar descrierea este extraordinară !

Adelfas

Adelfas (leandri)

Leandrul este una dintre minunile vegetale ale florei din Andalusia.Îi găsești pretutindeni: în Málaga ,Sevilla, Granada; în spațiul verde de la marginea șoselei, în spațiul circular de la intersecția drumurilor,în parcuri,în curți,în grădini.In ghidul turistic am citit că există în orașul Granada o stradă”Calle Adelfa” și o pensiune pentru turiști ”Meson Adelfa”...
Numele său în spaniolă derivă din greacă ,de la personajul mitologic Daphne și a intrat din limba arabă (”al-defla”)...
Se mai numește și ”laur”( în spaniolă ”laurel”,” rosa laurel”,”laurel de flor”).
Denumirea științifică ”Nerium oleander” vine din latină :”olea”=măslin(pentru că frunzele sale seamănă cu cele de măslin) și ”dendron”=copăcel.

Este un arbust de aproximativ 2 m înălțime ale cărui flori roșii ,galbene ,albe sau în diferite nuanțe de roz înfloresc din mai până în octombrie.
Cu frunzele sale verzi, alungite și rezistente erau încununați în Antichitate poeții,filosofii și uneori
împărații.Frunzele,florile,semințele sunt otrăvitoare.

În limba română se folosesc expresiile :”a(nu) se culca pe lauri”,”laurii victoriei ”cununa de lauri”,”laureați”,etc.
Pentru spectaculoasa lor podoabă florală este o plantă foarte cultivată.
În prezent grădinarii au obținut numeroase varietăți cu număr variabil de petale și culori diferite:roșu,roz,alb,
fucsia,carmin și mai de curând roz-saumon și galben palid.
I-am admirat peste tot în trecerea mea prin Granada dar mai ales în Paseo de las Adelfas (Aleea cu Leandri) de la Generalife .Dar nu pot cuprinde  în cuvinte atâta bogăție de flori și frumusețe.

Strazi si case

                 Bib - Rambla

Granada este veselă,surâzătoare ,însuflețită și pune la dispoziția turiștilor o splendoare cu totul nouă .
Îți captivează toate simțurile.Văzul cu monumente și peisajele sale.Auzul cu muzica pe care o poți asculta în Sacramonte.Mirosul cu parfumul de iasomie din cartierul Albaicin si cu miresmele mirodeniilor din diferitele prăvălioare de pe strada Zacatin (un fel de Lipscani granadin).Gustul cu gastronomia sa deosebită.
Străzile și piețele sunt foarte animate:Carrera del Darro,Zacatin,Plaza Nueva,Calle de Gomeles ce duce la Alhambra, forfotesc de prezența numeroasă a turiștilor care vorbesc în toate limbile pământului.
***
Străzi comerciale în centru

Buticuri în Alcaiceria

Casă și străduță

Balcoanele împodobite cu storuri,cu glastre de flori,cu ghivece cu arbuști floriferi cu leandri(adelfas) care își ridică buchetele sclipitoare deasupra zidurilor.
Victor Hugo, într- una din ”Orientale”, referindu-se la Granada zicea:
”Ea își pictează casele în splendide culori.”.
Mie însă mi-au plăcut cuvintele care figurează pe stema municipală :
”Muy noble,muy leal,nombrada,grande,celebérrima y heroica ciudad de Granada”.
(Foarte nobil,foarte leal, numit mare,celebru și heroic oraș Granada).

Genil

Mică notă de lectură:
”Râul Genil vine din Sierra Nevada,în albia-i de marmură,străbătând păduri de leandri de o neînchipuită frumusețe.Sticla și cristalul sunt prea opace și prea dense pentru a ne putea ajuta să ne facem o idee despre puritatea acestei ape,ce,chiar în ajun era încă întinsă,precum o mantie de argint,pe umerii albi ai Sierrei Nevada.Este un torrent de diamante topite.” (Th.Gautier,1843).

Darro și Genil ( II )

Râul Genil

 

Genil curgând pe lângă Alameda

Genil este unul din cele două râuri care trec prin orașul Granada.Izvorâște din Sierra Nevada și se varsă în Guadalquivir.
Granada este străbătută pe toată lățimea ei de râul Darro,având nu departe râul Genil ce scaldă Alameda
(Paseo del Salon),vegheată de Sierra Nevada,pe care o vezi de la fiecare capăt de stradă.
Am citit undeva o poezioară,cândva cântată de copii și în care se  vorbește,metaforic,despre o”căsătorie”între Darro și Genil:

Darro tiene prometido
El casarse con Genil
Y le ha de llevar en dote
Plaza Nuev y Zacatin

(Darro a făgăduit
că se va mărita cu Genil
Și vrea să-i aducă de zestre
Piața  Nueva și  Zacatin )

Versurile se referă la faptul că,odinioară, înainte ca albia sa să fie amenajată,râul Darro rodea malurile și provoca pagube luând la vale tot ce întâlnea în drumul său... 
                              

 

Darro și Genil ( I )

Darro și Genil

Darro la trecerea sa prin centrul orașului Granada.
  
Note de lectură
   Despre Darro și Genil citisem cu mulți ani în urmă în puținele cărți de călătorii publicate de cei care au avut norocul să viziteze Spania prin anii  ”70. Eu una n-am reușit să cumpăr decât două :”Spania” de Petre Lascu și ”Acea fată frumoasă”de Radu Tudoran.
   Cartea în care am citit pagini fermecătoare despre Spania secolului al XIX-lea este cea a lui Theophile Gautier,din care voi cita fragmentele care mi-au plăcut în mod deosebit:
   ”Granada este clădită pe trei coline,la capătul câmpiei Vega;Turnurile Roșii(Torres Vermejas),numite astfel din pricina culorii lor și despre care se spune că ar fi de origine romană sau chiar feniciană,sunt așezate pe prima și cea mai joasă dintre coline;Alhambra,care-i un întreg oraș,acoperă cea dea a doua și cea mai înaltă colină,cu turnurile sale pătrate, legate între ele prin ziduri înalte...închizând între ele grădini, păduri, case și piețe. Albaicinul este așezat pe cea de a treia colină ,despărțită de celelalte print-o râpă adâncă, plină de ierburi, de cactuși, de arbori de fistic, de rodieri, de leandri și de tufe de flori, în fundul căreia se rostogolesc apele râului Darro, cu o repeziciune de torent alpestru. Darro,râul ce duce cu el praf de aur,străbate orașul când sub cerul liber,când sub pe sub poduri,atât de largi și de prelungi încât ar merita mai degrabă numele de bolți și merge să se unească în Vega,la mică distanță de promenadă,cu apele râului Genil ce se mulțumesc să transporte argint.Cursul torentului prin oraș se cheamă Carrera del Darro...”
(Op.cit.pag 180)

Catedrala și Capela Regală ( II )

2.Capela Regală (La Capilla Real)

 Lipită de zidul Catedralei se află Capela Regală unde se află mausoleul Regilor Catolici.A fost concepută ca loc de odihnă veșnică,capelă funerară,atașată de catedrală dar fără să se confunde cu arhitectura acesteia.
Este construită cu o singură navă și presbiteriu.
Are o singură fațadă exterioară, celelalte laturi fiind unite cu Catedrala, cu Sagrario și cu Lonja.Zidurile se sprijină pe contraforți și au decorațiuni extrem de diverse și elegante.
Arhitectura sa corespunde așa-numitului ” stil Isabel”(estilo Isabel),o variantă specifică a stilului gotic bogat ornamentat.

  Este Panteon regal pentru Fernando și Isabel,pentru Felipe I și Juana I-a(la Loca) și pentru micul infante  Miguel,nepotul Regilor Catolici.(În capelă se află doar sarcofagele din marmură,cu gisanți; trupurile se odihnesc în cripta de la subsol).

Regii Catolici Fernando și Isabel ,operă a sculptorului florentin Domenico Fancelli,terminată în 1517.

Felipe I și Juana I-a(operă realizată de trei sculptori : Domenico Fancelli,Bartolomé Ordóñezși Pietro de 

      Carona)

  

Undeva ,pe o pagină de Internet(un blog de călătorii) am citit o informație bizară și anume că Regii Catolici au fost înmormântați la Alhambra sub un text care afirma că Allah este unicul Dumnezeu. Nu știu unde a găsit sau a citit autorul asemenea aberație...
Adevărul este altul.
După moartea reginei Isabel ( 26 nov.1504),corpul a fost mutat de la Medina del Campo în Granada și depus provizoriu,conform testamentului, la mânăstirea franciscană din Alhambra.
Când a murit și regele Fernando ( 23 ian.1516, la Madrigalejo(Cáceres),capela regală nu era terminată și corpul său a fost depus tot la mânăstirea franciscană.
Strămutarea corpurilor în cripta de la Capela Regală s-a făcut ,cu mare solemnitate pe 10 dec.1521 la dorința
și în prezența  lui Carlos I.
Iată și cripta regală cu sarcofagele de plumb.

Catedrala și Capela Regală ( I )

La Catedral y la Capilla Real
 Dacă anumite monumente le-am văzut doar în trecere,admirându-le doar fațadele și citind despre ele în ghidul turistic,am dorit totuși să vedem îndeaproape Catedrala și Capela Regală.

1. Catedrala

Catedrala Reîntrupării din Granada este un edificiu catolic renascentist construit începând cu secolul al XVI-lea.Construirea sa a început sub domnia lui Carlos I și a fost finalizată în 1704 sub Filip al V-lea.
De fapt Regii Catolici,după cucerirea Granadei,și-au dorit o catedrală majestuoasă pe amplasamentul fostei moschei arabe pe care au demolat-o. Arhitecții lor lucrau deja la Capela Regală,care avea să fie panteon regal.

Catedrala,văzută de pe colina Alhambra

Catedrala își are locul în inima orașului, în centrul istoric între Marele Bulevard Columb (Gran Via Colon) și strada Regilor Catolici (Calle Reyes Catolicos), înconjurată de monumente impozante precum Capela Regală (Capilla Real), Bursa(Lonja)și Piața mătăsurilor (Alcaiceria).
Monumentul reprezintă una din culmile artei Renașterii în Spania,îmbinând elemente gotice (planul și bolțile) cu elemente de artă barocă (fațada).

Interiorul : coloane și bolți
                nava centrală(capilla mayor)
                orga

Spațiul inerior al catedralei este foarte vast.Planul este inspirat din arhitectura gotică.Are cinci nave și un transept care nu iese în exterior,care amintesc de Catedrala din Bourges.
Capela majoră(Capilla Mayor) este dominată de o splendidă cupolă de 45 de metri sprijinită pe imense coloane corintiene.Capela este extrem de bogat ornamentată după gusturi mai degrabă baroce decât renascentiste.
ansamblul edificiului este decorat cu numeroase opere de artă și minunate retabluri.
Prin portalul transeptului se accede la Capela Regală,edificiu construit de Carlos Quintul pentru a face din el panteonul Regilor Catolici.

Interiorul catedralei înainte de a se suprima corul)fotografie de J. Laurent(sec.al XIX-lea)

Câteva monumente ( I )

Numeroase muzee jalonează orașul: Muzeul de Arte Frumoase,Casa Manuel Defalla,Casa museo de Federico Garcia Lorca,Museul San Juan de Dios. Timpul nu ne-a permis să vizităm muzee,petru că mai mult și mai mult ne doream să vedem Alhambra.
În plimbarea noastră grăbită pe străzile orașului,când pe jos,când în mașină,am văzut în trecere câteva monumente vechi pe care le voi prezenta în câteva cuvinte și imagini...

 1 .Universitatea Madraza

La Madraza (o poartă)














Madraza este o veche universitate arabă,remodelată în stilul baroc.A fost folosită și ca Primărie(Ayuntamiento
Astăzi aparține Universității granadine.A fost construită pe vremea lui Yusuf I.,cu o arhitectură splendidă.Era destinată studiilor coranice.Actualmente este utilizată pentru activități culturale și ca spațiu pentru diverse expoziții.

2. El Corral de Carbon

 El Corral de Carbon este un monument arab din secolul al X-lea.Este singura ”alhóndiga ”(casă comercială publică) din Andaluzia,conservată integral în Peninsula Iberică.Era un spațiu unde se depozitau,se vindeau și se cumpărau cereale(grano).A fost construită în timpul regatului nasarid ,înainte de 1336 tot sub Yusuf I.Tot aici erau cazați negustorii care veneau în oraș.Astăzi aici  există o agenție de turism,o librărie...Și serveste ca spațiu pentru reprezentații teatrale și concerte.

3. El Alcazar Genil

El Alcazar Genil este un palat musulman,situat lângă râul Genil,care a aparținut reginei Aisha, mama ultimului sultan al Granadei,Muhammad al XII-lea(Boabdil).Este așezat pe esplanada unde sultanul a încredințat cheile orașului după înfrângere.Se află în afara zidurilor orașului palatin Alhambra.Construit în secolul al XIII-lea sub Almohavizi,a fost înfrumusețat în epoca lui Yusuf I.
In 1922 a fost declarat monument istoric.