Setenil de las Bodegas

Orașul de sub stâncă

Setenil de las Bodegas este un sat din Spania, în  provincia  Cadix, comunitate  autonomă  din Andaluzia, la 157 km de capitala provinciei ( Cadix)
Este un mică așezare albă,(”pueblo blanco”), ghemuită sub o stâncă imensă. Roca masivă serveste drept acoperiș caselor iar lucuitorii și-au făcut aici o viață comodă  invidiată de întreaga lume.

A fost o fortăreață inexpugnabilă în vremea dominației musulmane. A fost atacată de 6 ori de spaniolii catolici. A șaptea oară a fost cucerită la 21 septembrie 1484 de trupele conduse de Rodrigo Ponce de León duce de Cadix, care va pune stăpânire pe cea mai mare parte a ținuturilor cucerite.

In ce privește sintagma ”de las Bodegas”există două explicații:

- în sec.al XV-lea afost adăugată acestă poreclă datorită numeroaselor podgorii care înconjurau localitatea.
- în sec. al XVI-lea ”bodegas”ae referea la marile camere de depozitare din Sentenil, aflate imediat sub stâncă, care țineau produsele reci chiar și în cele mai călduroase zile ale verii.

.

Viajes...(II)

Locuri în care am fost ...
Regăsite în acuarelele unui artist excepțional:
Corneriu Drăgan-Târgoviște

Andalucia

Andalucia- Setenil de las Bodegas 1.

Sat din Andalucia

Setenil de las Bodegas-2.

Sevilla-

***

Viajes ...

”Nu-mi spune cât esti de educat , spune-mi cât ai călătorit ”(Mohamed)

***

Prin lume: Spania


Catedrala din Valencia

Sevilia

Sevilla, Sacristia Mayor

Barcelona

Templul Inimii 

Sagrada Familia

Barcelona -Plaza Cataluna

 Barcelona- Antonio Gaudi- Casa Milà (la Pedrera)

Las Ramblas de Barcelona

La rambla de Santa Mònica 

Catedrala ”Santa  Cruz” (Sfânta Cruce)

Barcelona- Parcul Guell-

Proverbios árabes

”Proverbele arabe sunt un amestesc unic de înțelepciune și frumusețe.”( n.a.)

Legendele Alhambrei ( III ) : Comorile vrăjite

Pentru cei cărora le plac poveștile...

O legendă povestește că Boabdil, înainte de a părăsi Alhambra, a poruncit ca toate comorile sale să fie ascunse într-unul din turnurile palatului. Un soldat a fost împins în camera cu comori cu misiunea de ale păzi. Ușa s-a închis în urma lui iar un mag, a făcut o vrajă meșteșugită pentru ca turnul să rămână ascuns privirilor tuturor. Iar soldatul a rămas pentru totdeauna prizonier în turn.
Lui Boabdil i s-a părut crudă această vrajă și a cerut magului câteva condiții pentru ca soldatul să poată ieși din când în când la lumina zilei. Magul a stabilit ca la fiecare trei ani soldatul să poată ieși afară și să încerce să-și răscumpere libertatea. Acest lucru era posibil numai dacă ar fi întâlnit pe cineva care ar fi fost de acord să plătească răscumpărarea cu trei monede care să îndeplinească trei condiții:  să fie imprumutate,(”prestadas”), să fie considerate împrumutate spre folosul celui care le împrumuta (”pensadas”), iar fiecare monedă să fie, în ordine, dublul cel dinainte ( ”dobladas”). Numai dacă va reuși să îndeplinească aceste condiții soldatul va fi liber. Se pare că nu a reușit niciodată.

Yusuf Abdul Hagig

Note de lectură

Pentru călătorul subjugat de interesul deosebit pentru istorie și poezie, Alhambra este un loc desăvârșit de venerație. Zeci de legende și tradiții, adevărate sau imaginate, zeci de cântece (”romances) arabe sau spaniole, de dragoste, de război și de cavalerie sunt legate de dăinuirea acestei fortărețe orientale.
Monarhul care a desăvârșit și înfrumusețat Alhambra a fost Yusuf Abdul Hagig, urcat pe tronul Granadei în anul 1333. Era un rege generos, iubitor de pace și de cultură. În timpul său s-a construit frumoasa Poartă a Dreptății, la intrarea cea mare a fortăreței. A fost terminată în1348.
Geniul suveranului imprimă gustul pentru lux și rafinament.
”Nobilii din Granada, imitând gustul suveranului, au umplut orașul cu  grădini și palate splendide, în care pardoselile erau din mozaicuri iar pereții și tavanele erau împodobite cu stucaturi bogate, pictate în aur și albastru și în alte culori strălucitoare”...(W.Irwing)
Un scriitor arab al vremii nota: ”Pe timpul lui Yusuf Granada era un vas de argint umplut cu smalade și rubine.”
În  anul 1354  pe când regele se ruga în moscheea din Alhambra, un  nebun  s-a apropiat de el și l-a înjunghiat.
S-a stins foarte repede, din păcate. A fost depus într-un mormânt impresionant de marmură albă. ”Un epitaf lung, săpat cu litere de aur pe un fond albastru vorbește despre virtuțile dispărutului ”...
Astăzi acest monument nu mai există. Totuși numele lui a rămas înscris între delicatele și grațioasele podoabe ale Alhambrei”...

***
În Biserica Domnească de la Curtea de Argeș s-a găsit inscripționat pe un perete anul 1352. Yusuf a murit în 1354. Se poate spune cu certitudine că Yusuf  a fost contemporan cu ctitorul Bisericii Domnești.(n.a)

Alhambra, 1492

Washington Irwing
”...umbrele nopții cad ca un zăbranic peste Curtea Leilor și își trimit întunericul în sălile alăturate. Nu există nici un alt ceas mai melancolic și mai în armonie cu legenda măreției trecute.”

    În astfel de ceasuri mă simt atras de Sala Dreptății*, ale cărei arcade înalte și sumbre se întind până la partea cea mai de sus a Curții. Aici, în prezența lui Fernando și a Isabelei, și a strălucitoarei lor curți, a avut loc ceremonia pompoasă a unei liturghii solemne, consfințindu-se ocuparea Alhambrei.
    Se mai recunoaște și acum, în pereți, crucea altarului sub care au oficiat marele cardinal din Spania și cei mai înalți demnitari religioși ai țării.

  
 Îmi închipui clipa în care acest loc s-a umplut de oștirea cuceritoare, amestec de prelați cu mitră și călugări tunși, de cavaleri îmbrăcați în zale de oțel și de curteni înfășurați în mătase.
    Crucifixe și cârje de prelați, alături de însemnele heraldice și steagurile aroganților conducători ai Spaniei, desfășurate de-a lungul încăperilor musulmane.
    Mi-l închipui pe Columb, viitor descoperitor al lumii, ocupând un loc modest dintr-un colț îndepărtat, umil și uitat spectator la acest spectacol.
    Mi-i închipui pe Regii Catolici prosternați în fața altarului, aducând mulțumirea lor pentru victoria repurtată, în timp ce pe sub bolțile palatului răsunau acordurile grave ale Te-Deum-ului.
    Dar închipuirile se șterg repede. Spectacolul se termină. Monarhul, călugărul și soldatul se întorc în uitare alături de musulmanii învinși.

M

Alhambra toamna

Din clipa în care m-am lăsat în voia reveriei a sporit curiozitatea mea de a ști și mai multe lucruri despre regii care au construit, reconstruit și înfrumusețat acest palat, simbol al măreției și gustului oriental...Numele lor se află încă în textele caligrafiate grațios  pe ziduri; aceste inscripții elogiază  forța și permanența dominației maure. Dar câte informații nu s-au pierdut între timp!
Generații după generații, acești mauri (moros) s-au străduit să stăpânească acest ținut andaluz.
Dar descendenții lui Muza și Tarik n-au crezut niciodată că vor fi alungați de pe aceste pământuri și că vor trece prin aceleași strâmtori prin veniseră odinioară, victorioși, străbunii lor...
M-am despărțit cu tristețe de Alhambra gândindu-mă că acest regat maur al Granadei nu a fost decât o vremelnică plantă exotică care nu s-a prins de pământul Spaniei. A rămas aici, doar ca o mărturie a acestei treceri, palatul Alhambra...