Washington Irwing ”Povestiri din Alhambra”
”Uriașul vestibul sau portic al intrării este format dintr-un impresionant arc arab,ca o potcoavă,urcând până la jumătatea turnului.În punctul cel mai de sus al arcului se află sculptată o mână de gigant.În vestibul,în cheia de boltă a porticului, sculptată în același mod se găsește o cheie uriașă. Cei care au pretenția că știu să interpreteze semnele mahomedane susțin că mâna este emblema doctrinei; cele cinci degete reprezintă cele cinci porunci ale crezului islamic: postul, pelerinajul, pomana, abluțiunea (purificarea prin apă) și lupta împotriva necredincioșilor.Cheia ar fi emblema credinței și a puterii...
Totuși,”fiul legitim al Alhambrei”(don Mateo,călăuza scriitorului ) a dat o altă interpretare acestor semne, mult mai în acord cu credințele poporului de rând, cel care vede ceva misterios în tot ceea ce este arab și multe din superstițiile sale sunt în legătură cu această veche fortăreață musulmană. După cum ne-a explicat Mateo,era un obicei transmis de la cei mai de demult locuitori ai acestul loc, obicei pe care el l-a aflat de la tatăl său și de la bunicul său, cel care susținea că mâna și cheia reprezentau un mijloc magic de care depindea soarta Alhambrei. Regele maur care a construit Alhambra era un mare vraci. El și-a vândut sufletul diavolului și a pus întreaga fortăreață sub vraja celor două semne De aceea fortăreața a rămas în picioare peste an, sfidând furtunile și cutremurele, în timp ce toate celelalte clădiri maure s-au ruinat și au dispărut. Această vrajă, adaugă tradiția, va mai dura până în clipa când mâna de pe acul exterior se va mișca în jos și va apuca cheia. În acel moment, întreg edificiul se va schimba în pulbere și toate tezaurele ascunse de mauri în zidurile sale vor ieși la lumină...”
