Straduta cu mirodenii

Granada-o străduță cu paviment granadin

Cu textul melodiei ”Granada în minte mă gândeam la lucrurile pe care le știam eu despre Spania. De la școală,puțină geografie,puțină istorie și câteva repere din artă și litertură. Mai târziu,ca studentă la limba spaniolă,mi-am sporit cunoștințele dar fără suportul acela extraodinar pe care ți-l oferă o călătorie...
Imi amintesc că în 1983 apăruse în editura Sport-Turism cartea lui Theophile Gauthier ”Călătorie în Spania”.
O citisem atunci cu mult interes și găsisem în ea imaginea unei Spanii din secolul al XIX-lea...
Desigur,locurile s-au schimbat enorm dar firea oamenilor,tradițiile și obiceiurile au rămas la fel.
Hoinăream pe străduțele din zona comercială cu graba febrilă a turistului care vrea să vadă cât mai mult,să cuprindă cât mai mult.
***
Ceea ce am admirat mai mult în zona comercială au fost stăduțele înguste cu paviment granadin specific locului.
Am înaintat pe una dintre ele, scurtă mai mult un intrând în pantă,atrași de parfumurile exotice ale mirodeniilor.Venite din toate colțurile lumii,expuse în coșulețe sau direct pe tarabe,își etalau culorile și răspândeau miresme amețitoare.Aveau fascinante denumiri exotice dintre care nu-mi mai amintesc decât câteva.Ar fi trebuit să fac o listă într-un carnețel pentru aducere-aminte.Am și cumpărat câteva mostre dintre cele mai puțin știute și mai parfumate...
Mica străduță mi s-a părut un loc nemaivăzut dintr-o veche poveste orientală...