”Alhambra” - Jorge Luis Borges

Janina, Note de lectură

Grata la voz del agua
a quien abrumaron negras arenas,
grato a la mano cóncava
el mármol circular de la columna,
gratos los finos laberintos del agua
entre los limoneros,
grata la música del zéjel,
grato el amor y grata la plegaria
dirigida a un Dios que está solo,
grato el jazmín.

Vano el alfanje
ante las largas lanzas de los muchos,
vano ser el mejor.
Grato sentir o presentir, rey doliente,
que tus dulzuras son adioses,
que te será negada la llave,
que la cruz del infiel borrará la luna,
que la tarde que miras es la última.

Jorge Luis Borges Alhambra

Scriitori despre Alhambra ( I )

NOTE DE LECTURĂ

1.Washington Irwing :
(Povestiri din Alhambra)

” Spre sfârșitul șederii mele în Alhambra, vizitele maurului din Tetouan, cel pe care îl descoperisem cândva, la căderea serii așezat lângă fântână, au devenit mai dese și mai de folos pentru mine, căci străbătând împreună saloanele și curțile palatului, acesta explica mai toate inscripțiile arabe întâlnite în cale. Se străduia din răsputeri să fie cât mai fidele...) Toată aroma poeziei, îmi spunea el, se pierde la traducere. Cu toate acestea eu învățam foarte mult și înțelegeam mai bine ca oricând că n-a existat, poate, niciodată un monument mai caracteristic al unul timp și al unui popor decât Alhambra; fortăreață simplă pe dinafară,palat al voluptății pe dinăuntru, provocatoare și războinică prin creneluri și turnuri, răspândind poezie și farmec prin întreaga arhitectură vrăjită a saloanelor sale. ” 

2.Victor Hugo:
 Les Orientales”-
  Extras din orientala XXXI (Granada) din volum 

« L'Alhambra ! l'Alhambra ! Palais que les génies
  Ont doré comme un rêve et rempli d'harmonies.
  Forteresse aux créneaux festonnés et croulants
  Où l'on entend la nuit de magiques syllabes,
  Quand la lune, à travers les mille arceaux arabes,
  Sème les murs de trèfles blancs. »

(Alhambra! Alhambra! Palat pe care duhurile
 L-au aurit ca pe un vis și l-au umplut de armonii
 Fortăreață cu creneluri danttelate și ruinate
 Unde se aud noaptea magice silabe
 Când luna, printre miile de arce arabe,
 Presară zidurile cu trefle albe. )
Traducere: Janina

Apa, darul divin... ( II )

O trăsătură caracteristică al conceptului arab de arhitectură este încadrarea apei în peisaj, pentru înfrumusețarea orașelor, palatelor și grădinilor.
Administrarea și distribuirea prețiosului element-dar al lui Allah- se făcea cu ajutorul apeductelor,canalizărilor și cisternelor(aljibes). Era necesară și pentru a uda grădinile de legume și parcurile  și pentru bazinele cu pești.
Apa murmura în fântânile arteziene care răcoreau încăperile și curțile interioare(patios).Bazinele și eleșteiele (albercas y estanques) reflectau, asemeni oglinzilor, albastrul cerului și dantelăria arcadelor.

Bazinele și havuzurile erau elemente esențiale în arhitectura grădinilor islamice, din Persia până în El-Andalus.
Se estimează că în timpului Califatului de Cordoba existau 50 000 de vile pa valea Guadalquivirului și toate aveau curți interioare cu grădini care foloseau din abundență apa.
W.Irving povestește că Mohamed I, creatorul Alhambrei, petrecea multe ore în grădinile palatului pe care le ornamentase generos cu plante cele  mai rare ți cele mai frumoase...

Pe ziduri și pe fântâni se păstrează imnuri de laudă închinate superbului element cristalin, care cu murmurul său muzical încântă auzul fiecărui vizitator.