Generalife

Note de lectură - (2) -
Th.Gautier: Generalife
(continuare)

  
” După un sfert de oră de mers ajungi la Generalife, ce nu-i decât la casa de campo , pavilionul campestru al Alhambrei. Exteriorul este cel al tuturor construcțiilor orientale, este foarte simplu: niște ziduri mari fără ferstre, ce susțin o terasă cu o galerie în arcade, totul dominat de un mic foișor modern. (...)”

”Adevăratul farmec al pavilionului Generalife este dat însă de grădinile și de apele sale. Pe întreaga lungime a incintei se află un canal îmbrăcat în marmură, ce-și rostogolește apele-i îmbelșugate și repezi sub un șir de arcade formate din frunzele unor arbori de tisă, răsuciți și tăiați în chip ciudat. 
Pe fiecare mal sunt plantați portocali și chiparăși; sub un chiparos, de o monstruoasă grosime și a cărui vârstă urcă până în vremea maurilor, favorita lui Boabdil, dacă e să dăm crezare legendei, a dovedit adeseori că lacătele și zăbrelele sunt o slabă pază a virtuții sultanelor ”... 

Curtea cu chiparos a sultanei

Drumul spre Generalife

Note de lectură:
”Generalife”(Th.Gautier ) 

 ”Generalife este situat la mică depărare de Alhambra, pe un vârf ce face parte din același munte. Până acolo se merge pe un drum, ce întretaie râpa los Molinos, mărginit de smochini cu frunze uriașe și lucioase, de stejari verzi, de arbuști de fistic, de leandri și de tot felul de copaci floriferi de-o neînchipuită vigoare. Pământul pe care pășești este făcut dintr-un nisip galben, îmbibat cu apă, de o neobișnuită fecunditate.Nimic nu e mai încântător decât să mergi pe acest drum ce-i atât de plin de verdeață și de flori și atât de înmiresmat de parfumul plantelor aromatice, încât pare tăiat dintr-o pădure virgină din America. Vița de vie răsare din crăpăturile zidurilor și își atârnă de crengi cârceii fantastici și ramurile sale croite precum niște ornamente arabe; plantele de aloes își deschid evantaiele de lame azurii, iar portocalul își răsucește trunchiul noduros și se agață cu rădăcinile de marginea râpelor. Totul înflorește și se dezvoltă în deplină libertate, într-o dezordine plină de farmec. ”

Palatul Generalife...

Note de lectură:

Washington Irwing:”Povestiri din  Alhambra”
 

”Pe deasupra Alhambrei, în inima muntelui, între grădini pline de arbori și somptuoase terase, se ridică turnurile înalte și zidurile albe ale palatului Generalife, palat de vis și de amintire. Mai cresc și acum, aici, celebrii chiparoși din timpul maurilor, sădiți, după cum spune legenda, de Boabdil și sultana sa. 
Și tot aici se mai păstrează portretele multora dintre cei care au luat parte la drama  Reconquistei: Fernando și Isabel, Ponce de Leon, neînfricatul marchiz de Cadiz și Garcilaso de la Vega, cel care l-ar fi ucis, intr-o încleștare pe viață și pe moarte, pe vestitul maur Tarfe. Pe unul dintre pereți, se află chipul unui maur despre care mult timp s-a crezut că ar fi al nefericitului Boabdil, dar car se pare că este al regelui Aben Hud, cel din care coboară principii de Almeria. Unul dintre acești principi a trecut sub steagul Regilor Catolici la sfârșitul Reconquistei  și s-a numit de atunci don Pedro de Granada Venegas...
(...)

Cu toate acestea, aici se află tot ceea ce îi trebuie unui sibarit meridional: fructe, flori, miresme, pavilioane năpădite de verdeață și umbrare de mirt. Aici am petrecut ceasuri de desfătare, însoțit de bătrânul conte descendent din Marele Căpitan...”
(W.Irwing:”Generalife”,op.cit.)
***
Și eu am trecut pe aici...

Janina,2008

Grădinile Alhambrei

Grădinile Alhambrei...”Arcadia”

Grădinile actuale ale Alhambrei sunt o construcție recentă care nu seamănă deloc cu cele din Evul Mediu deși s-a ținut cont să se păstreze ambianța hispano-maură din perioada nasaridă...
La popoarele din antichitate noțiunea de grădină era legată de ideea de paradis, locul supremei fericiri omenești.Această mentalitate i-a determinat mai târziu pe vechii persi să-și denumească grădinile lor”raiuri”.

 Fiecare spațiu, bazin sau spațiu floral este asociat cu o alee umbroasă(camino de sombra), spațiu de confort și protecție împotriva soarelui estival.
 Se încearcă astăzi să se reconstituie după descrieri, desene și gravuri vechi aspectul și spiritul de odinioară al grădinilor arabe.
 Apa, un dar divin, este în final un element estetic important: este o oglindă în care se repetă imaginea palatelor, este o muzică diafană care aduce calmul în sufletul privitorului...

Complexul Alhambra cu grădinile, bazinele și fântânile sale, cu fascinanta sa vegetație mediteraneeană este considerat un adevărat paradis terestru.
A și fost supranumit ”Raiul lui Mahomed” (poate Mahomed Profetul  sau Mahomed al V-lea, inspiratorul și făuritorul lor) ...
Grădinile Alhambrei...Paradisul...Arcadia

Farmecul Alhambrei ( II )

Motto:
”La sede de la belleza está aquí.”
(Washington Irwing, Cuentos de la Alhambra).
 ”Frumusețea este aici”
(n.a)

***
 În primăvara anului 1829 istoricul și scriitorul american Washington Irwing a călătorit  la Sevilla apoi în Granada unde a locuit timp de câteva luni în palatul Alhambra.
Ca scriitor romantic ce se afla, Irwing a încercat să transmită în cartea sa farmecul care se degajă din fiecare colțișor din Alhambra și ne-a lăsat o relatare care, pe lângă faptul că descrie monumentul cu o mare sensibilitate poetică, adună și legendele auzite de la diverși interlocutori cu care a stat de vorbă în timpul șederii sale în Granada.

         ”  El encanto peculiar de este viejo palacio de ensueño es su poder para despertar vagas ensoñaciones y visualizar el pasado, vistiendo así las desnudas realidades con las ilusiones de la memoria y la imaginación. Como me encanta caminar por estas ”vanas sombras”, soy propenso a buscar esas partes de la Alhambra que son más favorables a esta fantasmagoría de la mente, y ninguna lo es más que el Patio de los Leones y sus salas circundantes. Aquí es donde la mano del tiempo ha caído más ha caído más livianamente y las trazas de la elegancia y el esplendor moriscos existen con casi su brillo original.(Washington Irvwing)
(Farmecul deosebit al acestui vechi palat de vis stă în puterea sa de a deștepta vagi reverii și de a vizualiza trecutul, înveșmântând astfel realitățile goale cu iluziile memoriei și ale imaginației. Cum pe mine mă încântă să mă plimb printre aceste ”umbre vane”, sunt înclinat să caut acele locuri din Alhambra care sunt mai favorabile acestei fantasmagorii a minții, și, niciuna nu oferă mai mult decât Curtea Leilor și sălili inconjurătoare.Aici mâna timpului a căzut dar a căzut cu blândețe și urmele eleganței și splendorii maure există cu aproape toată strălucirea sa originară...”
(n.a).