Poarta Dreptații ( II )

Note de lectură

”Acest turn crenelat, masiv, acoperit de o glazură portocalie și roșie, profilându-se pe fundalul cerului și având în spatele său un abis de verdeață, orașul din vale și, mai departe, lungile șiruri de munți ,dungați în mii de nuanțe întocmai ca porfirurile africane,alcătuiesc pentru palatul regal o intrare cu adevărat minunată și plină de măreție.”(Th.Gautier)
***
În vremea când au fost scrise aceste rânduri sub poarta era instalat un corp de gardă iar soldații își făceau siesta ”pe locul unde califii, așezați pe divanuri de brocart aurite, cu ochii negri și ficși lucind pe fețele de marmură, cu degetele înecate în valurile bărbilor mătăsoase,ascultau, cu înfățișare visătoare și solemnă reclamațiile supușilor.”
***
Un altar,lipit de zid și având deasupra o imagine a Fecioarei a fost așezat aici după cucerirea regatului,ca un semn de biruință asupra adoratorilor lui Mahomed.

Alhambra -Poarta Dreptații ( I )

Puerta de la Justicia
                             (detaliu)

Poarta Dreptății este mai degrabă un turn înalt în care este tăiat un arc în formă de potcoavă și care are săpate două simboluri : o cheie și o mână.
Despre aceste simboluri nu am găsit informații în ghidul turistic(cumpărat cu 6 euro de la Pavilionul de Intrare).
Acasă în schimb am găsit câteva referiri în cartea amintită. Citez:
”Cheia este un simbol foarte venerat la arabi din pricina unui verset din Coran,ce începe cu aceste cuvinte:”El
a deschis”,și a mai multor sensuri ermetice;mâna este menită să te ferească de ”ochiul rău”...adică de privirile
răuvoitoare.O veche prezicere spunea că Granada nu va fi cucerită decât atunci când mâna va apuca cheia.”
Era deci un simbol al credinței musulmane și reprezenta puterea de a deschide și închide cerurile.
Mâna era un blazon care figura pe steagurile arabilor andaluzi.Era un talisman purtat de femeile maure din Granada.Se mai crede că cele cinci degete reprezintă cele cinci precepte ale credinței musulmane.

Deși cele două simboluri nu s-au mișcat de la locul lor Granada a fost totuși cucerită iar ultimul sultan ,Boabdil el Chico,părăsind regatul a scos acel suspin istoric,(Suspiro del Moro),cu care a fost botezată o stâncă din Sierra Elvira.

Alhambra

După ce am vizitat centrul orașului, cu străduțele sale comerciale atât de colorate și înmiresmate,după ce am vizitat Capilla Real și am admirat apusul soarelui pe Alameda,în ziua următoare ne-am îndreptat spre Alhambra.
Nu mai aveam la dispoziție decât două zile ca să vizităm palatele și grădinile,dar aceste două zile pe care le-am petrecut acolo au fost cele mai minunate din viața mea.Două frumoase zile de început de septembrie călduroase ca niște zile de vară...

Palatele arabe din complexul Alhambra diferă mult de castelele din Franța,Germania sau Austria.Nu numai ca dimensiuni ,mobilier sau decorații interioare ci și din punctul de vedere al concepției arhitecturale.Nu au fost construite să dăinuie o veșnicie ,nu există vanitate nici ostentație.
Au fost clădite de un sir de prinți arabi după placul și fantezia lor doar pentru confortul și fericirea lor scurtă și imediată într-o viață repede trecătoare... Deoarece,pentru musulmani,numai Allah este veșnic.
Așa se explică de ce materialele folosite pentru construcție și ornamente sunt extrem de obișnuite și de ieftine:cărămidă,lemn,ipsos și,foarte rar,marmură.
În interior nu vezi decât un sir de săli împodobite cu o foarte mare finețe.
In secolul al XIX-lea intrarea în incinta propriu-zisă se făcea prin Poarta Dreptății,construită de Yusuf Abul Hagiag cam prin 1348.Numele îi vine de la obiceiul musulman de a împărți dreptatea în pragul porților palatelor.

Peisaje

Sierra Nevada
Ascensiune pe  Mulhacén
(note de lectură) 

  Descrierea peisajelor,făcută de Don Teofilo,este deosebit de frumoasă și îmi amintește de descrierile lui Mihail Sadoveanu și Calistrat Hogaș.
”La dreapta și la stânga se întindeau,cât vedeai cu ochii,prăpastii fermecătoare,foarte albastre,foarte azurii,foarte vaporoase,variind între o mie cinci sute și două mii de picioare adâncime,diferență care,de altfel nu ne prea neliniștea,câteva duzini de stânjeni în plus sau în minus neschimbând nici într-un fel lucrurile.
Mă trec fiorii când îmi amintesc de o trecătoare,lungă de trei sau patru bătăi de pușcă și lată de două picioare,ce era ca un pod natural aruncat între două genuni”.
În unele locuri,cărarea era atât de îngustă , încât calul de-abia avea loc să-și așeze copita , în timp ce picioarele îmi atârnau fiecare deasupra altui abis.
...
Crestele ce rămăseseră în urmă se desenau ca pe o mare hartă geografică.Vega din Granada și întreaga Andaluzie se desfășurau ca o mare azurie pe a cărei întindere cele câteva puncte albe izbite de razele soarelui semănau cu pânzele unei corăbii.Culmile vecine,pleșuve,despicate și crăpate de sus până jos,îmbrăcau în umbră tente verzi-cenușii,albastre,liliachii și perlate,iar în lumină cele maiicalde și mai ferme tonuri de coajă de portocală,de piele de leu și de aur brun...”
***
 Pentru că nu am putut  să facem o plimbare prin Parcul Sierra Nevada, ne-am mulțumit să admirăm de departe  munții și vârful Veleta de pe terasele palatului Generalife

                      Sierra Nevada și vârful Veleta

Ascensiune pe Mulhacén

                               Mulhacén
Mulhacén este vârful cel mai înalt din peninsula Iberică și face parte din Parcul Național Sierra Nevada.
Numele său vine de la numele sultanului Muley Hacén (pronunția castiliană a numelui Mulay Hassan ,
penultimul monarh nasarid al Granadei ,despre care se spune că a fost înmormântat în acest munte).
***
Mi-aș fi dorit să fac ,dacă nu o ascensiune măcar o plimbare prin apropiere ...
Turiștii care au și timp și bani nu își refuză nimic și sunt deschiși la toate experiențele:vizitarea monumentelor
excursii,mâncăruri și băuturi tradiționale,spectacole...
Totul pentru a surprinde specificul locului vizitat și a avea amintiri...
***
Și în secolul al XIX-lea turismul se făcea temeinic...
Monsieur Théophile (Gautier)și amicul său Eugène nu au renunțat nici în ruptul capului la o ascensiune pe Mulhacén.
Deveniți deja pentru gazdele lor și prietenii acestora Don Teofilo și Don Eugenio,cei doi  turiști francezi au
urcat pe munte...
”După ce ne-am satisfăcut curiozitatea cu privire la Granada și la monumentele sale,tot întâlnind la fiecare
capăt de stradă perspectiva Sierrei Nevada,ne-am hotărât să facem cunoștință cu ea mai îndeaproape și să încercăm o ascensiune pe Mulhacén...Romero(călăuza)...își luă sarcina să se ocupe de pregătiri...și să ne aducă a doua zi dimineața, la ora trei, cei patru cai de care aveam nevoie...Proviziile noastre constau din jambon,pui fripți,ciocolată,pâine,lămâi,zahăr și un mare burduf de piele,ce se numește aici ”bota”,plin cu un excelent vin de Val-de Penas.” (Th.Gautier:”Călătorie în Spania”)
***

Sierra Nevada

Sierra Nevada (în spaniolă”lanț înzăpezit”)este un lanț muntos din Andalusia,declarat rezervă a Biosferei în 1996.
Ocupă partea centrală și de sud-est a provinciei Granada și o parte din sud-vestul provinciei Almeria.
O mare parte din el a fost integrat în Parcul Național Sierra Nevada, pentru valorile sale botanice.
Are două vârfuri importante:Mulhacén(3842 m.-cel mai înalt din Penisula Iberică și Veleta(3398 m.)
La poalele sale se află orașul Granada și ceva mai departe orașele Malaga și Almeria.
Fortăreața Alhambra domină câmpia și orașul Granada și de acolo se pot vedea culmile înzăpezite.
Sierra Nevada este o prezență constată a peisajului și putea fi văzută din oricare capăt de stradă.

Steaua zăpezilor (Estrella de las nieves-Plantago nivalis) face parte din flora montană din Sierra Nevada.

Inserare pe Alameda

Cu gândul la cartea pe care o citisem cu mult timp în urmă și amintindu-mi vag frumoasele descrieri despre care le vorbisem și celor în compania cărora făceam această călătorie,am mers să luăm o cină frugală la un mic local din centru.
Apoi am plecat grăbiți să admirăm și noi apusul de soare în Alameda. Ne-am așezat pe o bancă și am privit amurgul care cobora încet peste promenadă.
Erau mulți turiști care se plimbau,ascultau muzică sau urmăreau evoluția artiștilor ambulanți.
Am privit Sierra Nevada care părea înveșmântată într-o fabuloasă rochie de seară din mătase ale cărei nuanțe se schimbau din timp în timp.
Treptat aceste culori de vis cu tonuri de albastru,violet și auriu se estompează,apoi se șterg și dispar iar întunericul învăluie crestele mai joase în timp ce lumina apusului scaldă crestele mai înalte...
Silueta de argint a Sierrei continua să scânteieze sub cerul albăstriu,luminată de ultimele raze de soare.

(Janina ,Note de călătorie,2008 )

Apus de soare în Granada

Atardecer en Granada
(notă de lectură)
”Un spectacol pe care popoarele nordice nu și-l pot imagina este Alameda din Granada,în apus de soare:
Sierra Nevada,a cărei creastă dantelată învăluie orașul în ceastă parte,se îmbracă atunci în nuanțe deosebit de frumoase. Toate pantele și toate crestele devin sub razele de lumină de culoare roz,dar de-un roz strălucitor ideal,de basm,argintat,cu tot soiul de irizații și de reflexe de opal,ce-ar face să pară murdare până și cele mai proaspete culori ale unei palete; tonurile perlat-sidefate ,transparențele de rubin,vinișoarele de agat și de aventurină fac să pălească toate giuvaerurile din”O mie una de nopți”.Văile,crevasele,râpele,toate locurile în care nu pătrund razele apusului de soare sunt colorate într-un albastru ce nu-i mai prejos decât azurul cerului și al mării,al pietrelor de safir și de lapislazului...”
(Th.Gautier: ”Călătorie în Spania”)

Admirație

Noă de lectură:

”În mijlocul unui bazin își desfășoară coroana, semănând cu un uriaș rond de flori, un gigant leandru roz, de o incomparabilă frumusețe. În momentul când îl priveam,era o explozie de flori,ca un buchet dintr-un foc de artificii vegetale;era de o prospețime atât de vie și de puternică ,aproape zgomotoasă - dacă acest cuvânt se poate folosi pentru culori - încât până și petalele celui mai roșu trandafir ar părea palide pe lângă el.
Frumoasele-i flori își ridicau capetele , cu tot focul dorinței,spre lumina pură a cerului; nobilele-i frunze , făcute de natură spre a încununa gloria și spălate de stropii de apă ai artezienelor , scânteiau în soare ca niște smaralde.Niciodată nu am văzut un lucru atât de frumos ca acest leandru roz din Generalife.”

(Th.Gautier,Călătorie în Spania”)

***
Nu am văzut acel minunat leandru roz.Poate că nu a rezistat atâta timp.Dar am văzut alții la fel minunați...
Dar descrierea este extraordinară !

Adelfas

Adelfas (leandri)

Leandrul este una dintre minunile vegetale ale florei din Andalusia.Îi găsești pretutindeni: în Málaga ,Sevilla, Granada; în spațiul verde de la marginea șoselei, în spațiul circular de la intersecția drumurilor,în parcuri,în curți,în grădini.In ghidul turistic am citit că există în orașul Granada o stradă”Calle Adelfa” și o pensiune pentru turiști ”Meson Adelfa”...
Numele său în spaniolă derivă din greacă ,de la personajul mitologic Daphne și a intrat din limba arabă (”al-defla”)...
Se mai numește și ”laur”( în spaniolă ”laurel”,” rosa laurel”,”laurel de flor”).
Denumirea științifică ”Nerium oleander” vine din latină :”olea”=măslin(pentru că frunzele sale seamănă cu cele de măslin) și ”dendron”=copăcel.

Este un arbust de aproximativ 2 m înălțime ale cărui flori roșii ,galbene ,albe sau în diferite nuanțe de roz înfloresc din mai până în octombrie.
Cu frunzele sale verzi, alungite și rezistente erau încununați în Antichitate poeții,filosofii și uneori
împărații.Frunzele,florile,semințele sunt otrăvitoare.

În limba română se folosesc expresiile :”a(nu) se culca pe lauri”,”laurii victoriei ”cununa de lauri”,”laureați”,etc.
Pentru spectaculoasa lor podoabă florală este o plantă foarte cultivată.
În prezent grădinarii au obținut numeroase varietăți cu număr variabil de petale și culori diferite:roșu,roz,alb,
fucsia,carmin și mai de curând roz-saumon și galben palid.
I-am admirat peste tot în trecerea mea prin Granada dar mai ales în Paseo de las Adelfas (Aleea cu Leandri) de la Generalife .Dar nu pot cuprinde  în cuvinte atâta bogăție de flori și frumusețe.

Strazi si case

                 Bib - Rambla

Granada este veselă,surâzătoare ,însuflețită și pune la dispoziția turiștilor o splendoare cu totul nouă .
Îți captivează toate simțurile.Văzul cu monumente și peisajele sale.Auzul cu muzica pe care o poți asculta în Sacramonte.Mirosul cu parfumul de iasomie din cartierul Albaicin si cu miresmele mirodeniilor din diferitele prăvălioare de pe strada Zacatin (un fel de Lipscani granadin).Gustul cu gastronomia sa deosebită.
Străzile și piețele sunt foarte animate:Carrera del Darro,Zacatin,Plaza Nueva,Calle de Gomeles ce duce la Alhambra, forfotesc de prezența numeroasă a turiștilor care vorbesc în toate limbile pământului.
***
Străzi comerciale în centru

Buticuri în Alcaiceria

Casă și străduță

Balcoanele împodobite cu storuri,cu glastre de flori,cu ghivece cu arbuști floriferi cu leandri(adelfas) care își ridică buchetele sclipitoare deasupra zidurilor.
Victor Hugo, într- una din ”Orientale”, referindu-se la Granada zicea:
”Ea își pictează casele în splendide culori.”.
Mie însă mi-au plăcut cuvintele care figurează pe stema municipală :
”Muy noble,muy leal,nombrada,grande,celebérrima y heroica ciudad de Granada”.
(Foarte nobil,foarte leal, numit mare,celebru și heroic oraș Granada).

Genil

Mică notă de lectură:
”Râul Genil vine din Sierra Nevada,în albia-i de marmură,străbătând păduri de leandri de o neînchipuită frumusețe.Sticla și cristalul sunt prea opace și prea dense pentru a ne putea ajuta să ne facem o idee despre puritatea acestei ape,ce,chiar în ajun era încă întinsă,precum o mantie de argint,pe umerii albi ai Sierrei Nevada.Este un torrent de diamante topite.” (Th.Gautier,1843).

Darro și Genil ( II )

Râul Genil

 

Genil curgând pe lângă Alameda

Genil este unul din cele două râuri care trec prin orașul Granada.Izvorâște din Sierra Nevada și se varsă în Guadalquivir.
Granada este străbătută pe toată lățimea ei de râul Darro,având nu departe râul Genil ce scaldă Alameda
(Paseo del Salon),vegheată de Sierra Nevada,pe care o vezi de la fiecare capăt de stradă.
Am citit undeva o poezioară,cândva cântată de copii și în care se  vorbește,metaforic,despre o”căsătorie”între Darro și Genil:

Darro tiene prometido
El casarse con Genil
Y le ha de llevar en dote
Plaza Nuev y Zacatin

(Darro a făgăduit
că se va mărita cu Genil
Și vrea să-i aducă de zestre
Piața  Nueva și  Zacatin )

Versurile se referă la faptul că,odinioară, înainte ca albia sa să fie amenajată,râul Darro rodea malurile și provoca pagube luând la vale tot ce întâlnea în drumul său... 
                              

 

Darro și Genil ( I )

Darro și Genil

Darro la trecerea sa prin centrul orașului Granada.
  
Note de lectură
   Despre Darro și Genil citisem cu mulți ani în urmă în puținele cărți de călătorii publicate de cei care au avut norocul să viziteze Spania prin anii  ”70. Eu una n-am reușit să cumpăr decât două :”Spania” de Petre Lascu și ”Acea fată frumoasă”de Radu Tudoran.
   Cartea în care am citit pagini fermecătoare despre Spania secolului al XIX-lea este cea a lui Theophile Gautier,din care voi cita fragmentele care mi-au plăcut în mod deosebit:
   ”Granada este clădită pe trei coline,la capătul câmpiei Vega;Turnurile Roșii(Torres Vermejas),numite astfel din pricina culorii lor și despre care se spune că ar fi de origine romană sau chiar feniciană,sunt așezate pe prima și cea mai joasă dintre coline;Alhambra,care-i un întreg oraș,acoperă cea dea a doua și cea mai înaltă colină,cu turnurile sale pătrate, legate între ele prin ziduri înalte...închizând între ele grădini, păduri, case și piețe. Albaicinul este așezat pe cea de a treia colină ,despărțită de celelalte print-o râpă adâncă, plină de ierburi, de cactuși, de arbori de fistic, de rodieri, de leandri și de tufe de flori, în fundul căreia se rostogolesc apele râului Darro, cu o repeziciune de torent alpestru. Darro,râul ce duce cu el praf de aur,străbate orașul când sub cerul liber,când sub pe sub poduri,atât de largi și de prelungi încât ar merita mai degrabă numele de bolți și merge să se unească în Vega,la mică distanță de promenadă,cu apele râului Genil ce se mulțumesc să transporte argint.Cursul torentului prin oraș se cheamă Carrera del Darro...”
(Op.cit.pag 180)

Catedrala și Capela Regală ( II )

2.Capela Regală (La Capilla Real)

 Lipită de zidul Catedralei se află Capela Regală unde se află mausoleul Regilor Catolici.A fost concepută ca loc de odihnă veșnică,capelă funerară,atașată de catedrală dar fără să se confunde cu arhitectura acesteia.
Este construită cu o singură navă și presbiteriu.
Are o singură fațadă exterioară, celelalte laturi fiind unite cu Catedrala, cu Sagrario și cu Lonja.Zidurile se sprijină pe contraforți și au decorațiuni extrem de diverse și elegante.
Arhitectura sa corespunde așa-numitului ” stil Isabel”(estilo Isabel),o variantă specifică a stilului gotic bogat ornamentat.

  Este Panteon regal pentru Fernando și Isabel,pentru Felipe I și Juana I-a(la Loca) și pentru micul infante  Miguel,nepotul Regilor Catolici.(În capelă se află doar sarcofagele din marmură,cu gisanți; trupurile se odihnesc în cripta de la subsol).

Regii Catolici Fernando și Isabel ,operă a sculptorului florentin Domenico Fancelli,terminată în 1517.

Felipe I și Juana I-a(operă realizată de trei sculptori : Domenico Fancelli,Bartolomé Ordóñezși Pietro de 

      Carona)

  

Undeva ,pe o pagină de Internet(un blog de călătorii) am citit o informație bizară și anume că Regii Catolici au fost înmormântați la Alhambra sub un text care afirma că Allah este unicul Dumnezeu. Nu știu unde a găsit sau a citit autorul asemenea aberație...
Adevărul este altul.
După moartea reginei Isabel ( 26 nov.1504),corpul a fost mutat de la Medina del Campo în Granada și depus provizoriu,conform testamentului, la mânăstirea franciscană din Alhambra.
Când a murit și regele Fernando ( 23 ian.1516, la Madrigalejo(Cáceres),capela regală nu era terminată și corpul său a fost depus tot la mânăstirea franciscană.
Strămutarea corpurilor în cripta de la Capela Regală s-a făcut ,cu mare solemnitate pe 10 dec.1521 la dorința
și în prezența  lui Carlos I.
Iată și cripta regală cu sarcofagele de plumb.

Catedrala și Capela Regală ( I )

La Catedral y la Capilla Real
 Dacă anumite monumente le-am văzut doar în trecere,admirându-le doar fațadele și citind despre ele în ghidul turistic,am dorit totuși să vedem îndeaproape Catedrala și Capela Regală.

1. Catedrala

Catedrala Reîntrupării din Granada este un edificiu catolic renascentist construit începând cu secolul al XVI-lea.Construirea sa a început sub domnia lui Carlos I și a fost finalizată în 1704 sub Filip al V-lea.
De fapt Regii Catolici,după cucerirea Granadei,și-au dorit o catedrală majestuoasă pe amplasamentul fostei moschei arabe pe care au demolat-o. Arhitecții lor lucrau deja la Capela Regală,care avea să fie panteon regal.

Catedrala,văzută de pe colina Alhambra

Catedrala își are locul în inima orașului, în centrul istoric între Marele Bulevard Columb (Gran Via Colon) și strada Regilor Catolici (Calle Reyes Catolicos), înconjurată de monumente impozante precum Capela Regală (Capilla Real), Bursa(Lonja)și Piața mătăsurilor (Alcaiceria).
Monumentul reprezintă una din culmile artei Renașterii în Spania,îmbinând elemente gotice (planul și bolțile) cu elemente de artă barocă (fațada).

Interiorul : coloane și bolți
                nava centrală(capilla mayor)
                orga

Spațiul inerior al catedralei este foarte vast.Planul este inspirat din arhitectura gotică.Are cinci nave și un transept care nu iese în exterior,care amintesc de Catedrala din Bourges.
Capela majoră(Capilla Mayor) este dominată de o splendidă cupolă de 45 de metri sprijinită pe imense coloane corintiene.Capela este extrem de bogat ornamentată după gusturi mai degrabă baroce decât renascentiste.
ansamblul edificiului este decorat cu numeroase opere de artă și minunate retabluri.
Prin portalul transeptului se accede la Capela Regală,edificiu construit de Carlos Quintul pentru a face din el panteonul Regilor Catolici.

Interiorul catedralei înainte de a se suprima corul)fotografie de J. Laurent(sec.al XIX-lea)