***
Pentru a-l feri de pericolul iubirii tatăl său i-a construit chiar pe locul unde se află acum palatul Generalife un palat mai frumos decât toate ca să nu vadă niciodată un chip de femeie.
Cum prințul se plictisea grozav la lecțiile de filosofie, dascălul său l-a învățat graiul și cântecul păsărilor. Acum prințul putea să vorbească cu toate păsările cerului.
A venit primăvara și văzduhul s-a umplut de cântecele iubirii. Nelămurit, prințul l-a întrebat pe dascăl ce este iubirea.
”Oh,principe! a exclamat dascălul...Nu asculta acest cântec seducător. Află că iubirea este pricina celor mai multe nefericiri ale umanității. Ea e cea care aduce amărăciuni și neînțelegeri între frați. Ea e cea care duce la crimă și războaie pârjolitoare. Ea aduce tristeți, zile de plictis și nopți de nesomn. Ea veștejește bărbăția și ruinează tinerețea. Allah să te apere, principe, să nu cunoști niciodată ce este iubirea. ”
Principele i-a vorbit ca unei ființe dragi, i-a oferit cele mai bune grăunțe...Dar ea rămânea mereu tristă și abătută.
”-Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat-o Ahmed. Nu ai tot ceea ce ți-ai dori?”
”-Nu! i-a răspuns porumbița. Cum să am tot ceea ce îmi doresc, dacă tocmai acum, în anotimpul iubirii sunt despărțită de alesul inimi mele ?”
”- Iubire?! Poți tu să-mi spui ce e iubirea ?”
”- O știu prea bine, principe! Este chinul celui ce trăiește singur, fericirea celor ce trăiesc in doi, cearta și dușmănia celor în trei. Marele mister și început al vieții; visul nebun al tinereții, desfătarea senină a celor maturi, nostalgia celui bătrân.”
***
Am recitit cu încântare povestea prințului Ahmed. Bineînțeles că și-a găsit și el iubirea după multe încercări.
S-a căsătorit cu aleasa inimii, o prințesă creștină...
O poveste frumoasă despre vitejie și istețime, despre perseverență și toleranță...O poveste despre o iubire care a învins prejudecățile de rasă și religie.
